Am să veghez în nopțile de iarnă lungi
să-ți mângâi fiecare tresărire a visului
cu blândețea ochilor mei,
să nu pătrundă în sărutul de la miezul nopții
amarul, disperarea, renunțarea,
am să te adăpostesc în el
de lacrimi și de suferință,
de urletul îndurerat al singurătății,
tu să dormi pe margini line de apusuri,
ascunzându-ți frica de anotimpul monoton,
liniștită că iubirea noastră dezleagă veșnicia
sărutului fără păcat,
scânteia mea să-ti lumineze fruntea și tăcerea
obrazului senin,
așternut pe el să fiu același eu,
veșmânt imaculat,
doar eu
așteptându-te să ieși din vis,
să -ncepem altul potrivit în doi;
mă-ncred în Absolut că tu ești ecoul primăverilor toate -
cele trecute și cele ce vor veni pe Pământ,
lumina ne va găzdui destinul
sub tălpi bătătorite de sărutul vieții
pânla ultim răsărit de soare .
publicata in 2011-11-27
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …