ancestrale porniri pornite spre
sau doar cãtre
avide de soare în
negrele ciori
croncãnealã pe cer
dau cu plicu-n piscu
muntelui mare
din mãri de gingaºele ciori
arhaic timp se prelige din
înaltul vãzduhului scund
norii se privesc cum se trec
din vremuri imemoriale
spre vremuri deloc memorabile
din beton sau spirit pur
mã priveºte impur bãrbatul ideal
prea ideal chiar ºi pentru mine
care dau bir cu fugiþii din
decorul ideal
cu ciori înrãmate pe pereþi
înfipte ciocuri de tavan spânzurate
îmi spânzur privirea de tine
ºi mã sting de plãcere.
publicata in 2011-11-28
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …