latrã tristeþea
muºcã durerea
cântec sfâºiat în
sfâºietoare zile
îmi torni cuvinte dulci
spumoase
cu zâmbete bete le-nghit
rareori le vomit
bate noaptea cu copita la uºã
þi-am sfãrâmat uºa gândului care
se blocase pe dinãuntru
intrare prin efracþie
violare de domiciliu
dar nu pãreai acasã
gândul bolnav zace pe o masã
vreau rãspunsuri clare
în neclare momente de mare
dacã nu ne înnecãm în mare
marea din tine de furtunã cotropitã
eu mai rezist încã
pe-o diagonalã de triunghiular val
douã peºtioaice se înneacã în oasele tale.
publicata in 2011-11-29
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …