Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom
iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate,
niciodata ...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des
Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In
alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In
care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe
care-un Zeu isi pregateste arcul,
Sã-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...
Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe
sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere
ce moare! ...
Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi
gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...
Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne
vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti! ...
Alte poezii de dragoste de Ion Minulescu
Odeleta