Dragã-mi este dragostea
bântuitã de sprâncene,
de sprâncene
pãmântene,
lungi, piezis-rãsãritene.
Dragã-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartã-n
ea
moarte-ades si-ades un leac.
Spune-se cã-n holdã coaptã
macul îl dezbraci c-o soaptã.
Dragã-mi este
dragostea
care zice: nu si da.
Dragã-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât
lumea-zare,
micã pe cât lacrima.
Dragã-mi este dragostea
care face stea si stea
din pãmânturile noastre
-
prin poienile albastre.
Sângele îsi stie visul.
Dragã-mi este dragostea
cu-nãltimile
si-abisul
si cu ce mai are-n ea.
Dragã-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
cãci frumsetea ei
dispare
în frumsetile-i ce vin.
Dragã-mi este dragostea,
dragã uneori furtuna
si-un pãcat pe care-l
arde
pe la miezul noptii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragã-mi este dragostea
ce
de ani mã paste.
Dragostea ne-o tinã zeii,
sã ne-ncânte funigeii
ca urzeala
inului
firele destinului.
Alte poezii de dragoste de Lucian Blaga
Catrenele fetei frumoase