Cuvintul – piatra de capatii pe care noi, pacatosii, am lepadat-o din virful unghiului printr-o reversie diabolica a faptelor – a devenit instrument al distrugerii si nu al zidirii.
Gindul – aceea sforicica pe care cuvintul luneca, cind spre lumina dar mai ales spre hau – a tesut platosa strimta sufletului. Care, dealtfel, este programat spre mintuire.
Fapta – darul divin – puterea cu care ne coborim cu capul in jos precum liliecii, dormitind cind e lumina si ucigind cu limba la adapostul intunericului.
…Si daca …
am indrazni a spune gindului stai, iar cuvintului taci?
am lasa ca gindul sa curga spre noi iar Cuvintul sa ne patrunda o data cu Lumina !
am permite nevointei sa se faca vointa a Sa?!…
Alte rugaciuni: