O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o știi; ea a devenit hrana zilelor și nopților mele; ea chinuiește toată ființa mea și nici somnul nu se mai lipește de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra desnădejdei care-mi tulbură duhul și-mi întristează sufletul.
Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniștea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiților, în acest adânc plin de blândețe și de mângâiere. Numai în brațele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită și plină de durere, și numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.
O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă își mângâie copilașii; șterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înțeleg că eu nu pot refuza să beau paharul du-rerii ce mi se întinde, când tu însăți ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinu-rile și răstignirea Fiului Tău.
Ție, deci, cu toate suferințele ce mă zdrobesc, îți strig: da, Maică, și eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă și Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău. Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Tu, Maica lui Dumnezeu, ca o mamă bună, adună lacrimile și rugăciunile robilor tăi, și le du în brațe la Fiul Tău și Dumnezeul nostru, și-l roagă ca să potolească pornirile cele rele de deasupra noastră; de tot necazul și de toate durerile să ne scape pe noi; că noi credincio-șii creștini numai pe Tine te avem putere tare și nemișcată, și al tău folos și ajutor l-am do-bândit în toate zilele, din copilăria noastră și până astăzi.
Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că Tu mântuiești pe robii tăi din toate nevoile.
Ajută-ne, Te rugăm, să trecem cu pas lesne puntea cea îngustă de pe înfuriatul val al tutu-ror durerilor, nevoilor și necazurilor care se luptă cu noi; căci dacă n-ai fi fost Tu, Maica lui Dumnezeu, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea necazuri, și cine ne-ar fi păzit până astăzi să fim liberi?
Fie-ți milă de noi și ajută-ne la dorințele cele de folos, pentru slava Fiului Tău împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.
Cântări către Maica Domnului
Apărătoare, Doamnă, pentru biruință mulțumiri,
Izbăvindu-ne din nevoi aducem Ție, Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi.
Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile ca să strigăm Ție:
Bucură-te Mireasă, pururea fecioară!
Stăpâna noastră, Curată
Maică sfântă-a lui Iisus,
Regină prea lăudată
De toți îngerii de sus.
Pleacă-ți sfânta ta ureche
Către noi de pe pământ,
Deși răi și-n fire veche
Și ne-ascultă un cuvânt.
Suntem răi, prea Fericită
N-avem sfânt nimic în noi,
Viața ne e necăjită
Și ne zbatem în nevoi.
Tu ne ești milostivirea
Nu ne lași ca să pierim
Și-ți întorci privirea-ți tristă,
Către noi când ne smerim.
Ia-ne rugile, Curată,
Deși ele scoase sunt
Dintr-o inimă-ntinată
Și le du la Cel de sus.
Roagă-l tu, Maică Preasfântă
Pentru noi cei întinați,
Căci pe tine te ascultă
Și vom fi și noi curați.
De la margini O! Apostoli
De la margini, o, apostoli
La Ghetsimani v-adunați,
Și-al meu corp , zice Fecioara,
Cu cântări îl îngropați.
Fiul meu, iubit mă cheamă
Azi la Sine-n cerul sfânt.
Vă las binecuvântare
Și mă-nalț de pe pământ.
Sus în cer se întocmește
Sărbătoare-n jurul meu,
Și cu cinste mă primește
Fiul meu și Dumnezeu.
Preoți și creștini se-adună
Formând cete îngerești;
Pe pământ și-n cer răsună
Armonii dumnezeiești.
Primește dar, Curată
Umilitele cereri
Și la noi cu milă cată
La necazuri și dureri,
Iar noi drept recunoștință
Venerăm icoana ta;
Totdeauna cu credință
Adormirea-ți vom cânta.
Către tine, Maică sfântă, rugăciune înălțăm,
Căci păcatul ne-nspăimântă și de el vrem să scăpăm.
Ruga noastră cea fierbinte, să o duci la Fiul tău,
Și să-l rogi cu dulci cuvinte, să ne ia sub scutul său.
Maică, pururea fecioară,
Tu care-n cer strălucești,
Mai frumos decât toți sfinții
Și oștile îngerești;
Tu ce ești cămară sfântă
Și sălaș Dumnezeiesc,
Toți creștinii ți se-nchină
Toți din suflet te slăvesc.
Tu ce ești o floare scumpă
Cu un prea dulce miros,
Tu care-ai purtat în brațe
Pe slăvitul domn Hristos;
Tu care ai fost aleasă
Scară pentru Dumnezeu,
Îți cinstim cu bucurie
Numele cel sfânt al tău.
Tu de-acolo, ocrotește
Neamul nostru creștinesc
Să trăiască după voia
Tatălui celui ceresc.
Roagă-te Măicuță Sfântă
Roagă-te și pentru noi,
Primește cântarea noastră
Și ne scapă din nevoi.
Pentru mila ta cea mare,
Laude îți înălțăm,
Și cu inima smerită
Într-un glas cu toți strigăm:
Bucură-te Preacurată,
Bucură-te munte sfânt,
Îngerii de sus îți cântă,
Noi îți cântăm pe pământ.
Rugăciune către Maica Domnului
pentru prohod
O, prea Sfântă și curată
O, Maică prea lăudată!
Care ai născut pe Domnul,
Să se mântuie tot omul;
Azi la sărbătoarea ta,
Glasul nostru-ți va cânta,
O cântare de mărire,
Pentru sfânta-ți adormire.
Te rugăm să o primești
Și pe toți să-i mântuiești,
Ca o Maică prea iubită
Și de oameni mult cinstită.
Căci, Fecioară noi te știm
Milostivă, și-ți slăvim
Sfântă adormirea ta
Și-n ea ne vom bucura.
Roagă-l dar pe Fiul tău,
Izbăvire de cel rău,
Să dea celor ce-l iubesc,
Iar pe tine te cinstesc,
Fiindcă te-ai învrednicit
Către Domnul prea iubit,
De mult har mântuitor
O, podoaba sfinților!
Rugăciunea Sfântului Roman
Sfântă Maică Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, Maica noastră cea bună, cea în-găduitoare, fi cu noi și ne ajută ca odinioară pe plăcutul tău Roman, a face și noi cântare de laudă în sufletul nostru pentru scump fiul Tău și Dumnezeul nostru.
Învață-ne, Maică scumpă, a aduce prin cântare și prin vorbire, slavă lui Dumnezeu, întru întreita Sa față, ca astfel, sufletul să ni-l scăpăm de la pieire și să intrăm în căile cele lumi-noase ale mântuirii.
Ajută-ne, Maica noastră cea dragă de asemenea să putem să ne potrivim viața după sfânta învățătură a domnului Hristos, ca astfel între cântare și între purtare asemănare de-săvârșită să fie, că sfântă ești Maică și Ție cu dragoste și cu smerenie ne închinăm acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cristos a înviat !
S-au cutremurat stăpânii lumii la glasul blândului profet
Un dușman au văzut în fiul dulgherului din Nazaret
El n-a venit să răzvrătească, nu vrea pieirea nimănui
Desculț pe jos colindă lumea și mulți hulesc în urma Lui
Și mulți cu pietre îl alungă și râd de El ca de-un smintit
Iisus zâmbește tuturora Atotputernic și smerit.
El orbilor le dă lumină și muților le dă cuvânt
Pe cei infirmi îi întărește, pe morți îi scoală din mormânt
Și tuturora deopotrivă împarte darul său ceresc
Și celor care cred într-însul și celor cel batjocoresc.
Urască-l cei fără de lege, ce-i pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea și înfrățirea tuturor.
Din toată lumea asupriții în jurul Lui s-au îngrămădit
Și vijeliile de patimi la glasul Lui au amuțit.
Fiți blânzi cu cei ce vă insultă, iertați pe cei ce vă lovesc,
Iubiți pe cei ce-n contra voastră cu dușmănie se pornesc.
Cât bine, câtă fericire și câtă dragoste-ai adus
Și oamenii drept răsplătire pe cruce între tâlhari Te-au pus.
Au râs și Te-au scuipat în față, din spini cunună Ți-au făcut
Și în deșarta lor trufie stăpâni asupră-ți s-au crezut.
Aduce-ți piatra cea mai mare mormântul să-l acoperiți
Chemați sutașii cei mai ageri și străji de noapte rânduiți
S-au veselit necredincioșii că au pus luminii stăvilar
Dar ea s-a întărit în focul durerilor de pe Calvar.
Și valuri nemaipomenite peste pământ se împânzesc
Ducând dreptate și iubire și pace-n neamul omenesc.
Voi toți ce-ați plâns în întuneric și nimeni nu v-a mângâiat
Din lunga voastră îngenunchere, sculați Cristos a înviat!
Rozariul
Lunea și Joia:
Misterele de bucurie
1. Buna Vestire. Iisuse îți mulțumesc și mă închin Ție că ai voit să iei trup omenesc din Sfânta Fecioară. Maică Sfântă dă-mi să fiu smerit ca tine, ca Iisus să vină și în mine.
2. Cercetarea Sfintei Elisabeta. Fecioară Sfântă, cercetează cu Iisus sufletul meu. Dă-mi iubire față de aproapele.
3. Nașterea lui Iisus. Iisuse pruncule, vino și în ieslea inimii mele. Prea curată Fecioară, dăruiește-mi să iubesc sărăcia.
4. Întâmpinarea Domnului. Iisuse Mântuitorule, prunc mic fiind Te-ai dăruit Tatălui veș-nic prin mâinile Sfintei Fecioare. Prin mâinile ei mă dăruiesc și eu ție. Fă-mă Maică Sfântă, ascultător și supus.
5. Maria îl regăsește pe Iisus în biserică. Iisuse, Lumina cea Adevărată, dăruiește-mi să iubesc Sfânta Biserică și învățătura sfântă. Maică Fecioară, ajută-mă să nu pierd nicio-dată pe Iisus din sufletul meu.
Marțea și Vinerea:
1. Agonia lui Iisus. Iisuse, păcatele mele Ți-au pricinuit sudorile de sânge. Dăruiește-mi Maică Sfântă durere pentru păcatele mele.
2. Biserica lui Iisus. Iisuse milostive crud ai suferit pentru păcatele noastre trupești. Fe-cioară Preacurată, dăruiește-mi darul să mă lepăd de poftele trupești.
3. Iisus, încoronat cu spini. Iisuse împărate, cununa de spini sunt păcatele mele de mândrie și gândurile rele. Fecioară Sfântă, dă-mi gânduri curate.
4. Iisus își duce crucea. Iisuse dăruiește-mi putere să duc cu încredere crucea vieții mele. Fecioară Maică, întărește-mă și mângâie-mă pe calea crucii.
5. Răstignirea și moartea lui Iisus. Iisuse răstignit pe cruce, întoarce pe păcătoși cum ai întors pe tâlharul de pe cruce. Fecioară îndurată, dăruiește-mi să iubesc pe Iisus.
Miercuri, Sâmbătă și Duminică:
Misterele de mărire
1. Învierea lui Iisus. Iisuse împăratul măriri, ajută-mă să înviez din moartea păcatelor. Fecioară Preafericită, dăruiește-mi credință tare și vie.
2. Înălțarea lui Iisus la cer. Iisuse biruitorule, pregătește-mi și mie un loc lângă Tine în cer. Maică bună, păzește-mă de păcate.
3. Pogorârea Sfântului Duh. Iisuse biruitorule, luminează-mă și întărește-mă cu duhul Tău cel Sfânt. Fecioară Preafericită fă-mă un mic apostol al Împărăției lui Iisus.
4. Adormirea Maicii Domnului și ridicarea ei la ceruri. Preasfântă Marie, Maica noastră, fi lângă mine în ceasul morții, ca să am o moarte sfântă ca Adormirea ta.
5. Încoronarea Mariei în cer. Fecioară, Maria, regină a cerului și a pământului dăruiește-mi harul să te slujesc aici, ca să mă bucur cu tine în rai.
Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, iartă-ne nouă greșelile noastre și sfințește năzuința noastră neputincioasă de a ne face vrednici de Tine.
Tu, Doamne poți face din vasul slab unul plin de puterea Ta sfântă. Stau dar și eu la picioarele Tale și rog îndurarea Ta să se milostivească și de mine, sfințind puținătatea mea și făcând-o așadar primitoare de o învrednicire mai mare.
Suntem, Doamne, nu numai slabi în cele bune, ci suntem și tari în cele rele: bârfeli, sudalme, ambiții, porniri, invidii, lăcomii, griji de ale lumii, sete de bun nume, dorințe de prea-mărire, gânduri ascunse și câte alte păcătoșenii de acestea. Și numai Tu poți să ne go-lești ființa de atâtea stricăcioase apucături rele și adânc pierzătoare de suflet.
Vino, Doamne, cu sfânta Ta mână și gonește duhurile cele rele care stăpânesc vrăj-mașe trupul și sufletul nostru.
Fă-ne din nou Iisuse, copii Tăi dându-ne lumină albă în suflet, îndemn bun cugetu-lui, iubire în toată ființa noastră, că Tu singur ești puternic și fără Tine nu putem face ni-mic, Doamne al nostru, prea mărit și iubit, acum și în vecii vecilor. Amin.
Maica noastră cea bună și cea iubitoare, pururea curată Fecioară Maria, născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai slăvită fără de asemănare decât heruvimii și mai cinstită de-cât serafimii, fi preamărită și de mine, păcătosul, care cad la tine și plângând te rog să-mi ajuți să mă ridic din păcatul meu.
O, maică dulce și sfântă a noastră a păcătoșilor, rugămu-ne a mai răbda și a nu ne alunga de la Tine! Ci, mai vârtos, ne primește și ne ocrotește împotriva răului, care necon-tenit ne urmărește, voind a ne cuprinde pentru totdeauna.
Milostivește-te Maică sfântă, de noi și nu ne lăsa! Cădem la Tine și nu mai voim să plecăm de la Tine! Spală-ne, Maică, de murdăria păcatelor și dă-ne lacrimi cu care să pu-tem nădăjdui la milostivirea scump Fiului tău, care a venit în lume să mântuiască pe cei pă-cătoși, dintre care, cel dintâi sunt eu. Bună Maică, fi cu noi și nu ne lăsa, ca și noi, să putem să-ți cântăm slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, inima cea iubitoare, lăcașul cel sfânt al dragostei fără de margini, fi cu noi și nu ne lăsa!
Doamne, Doamne de-ar fi să socotești după mulțimea fărădelegilor noastre, scăpare n-am mai avea, dar milostivirea Ta, Doamne, necuprinsă fiind, nădejde căpătăm că ne vei ierta și ne vei lăsa să ne ridicăm spre inima Ta, Doamne, ca acolo să putem să ne odihnim în ușurare și în binecuvântare.
Doamne, Iisuse Hristoase, lumina lumii, învrednicește-ne a grăi și noi cuvânt de sfântă propovăduire în numele Tău și a duce pe căile de lumină ale credinței, pe cei care la atâția idoli pierzători se închină. Pune Doamne în gura noastră cuvânt fierbinte de mărturi-sire și adâncă cutremurare în duh, pentru ca în felul acesta să fim și noi niște smeriți apos-toli ai Tăi, ca astfel făcând să putem nădăjdui în mântuirea noastră dând și altora nădejdea aceasta; că mare ești Doamne și bun și iubitor cum mintea noastră nu poate cuprinde și Ție dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt se cuvine slăvire și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Maică Preacurată și pururea fecioară Maria, maica noastră cea bună, fi cu noi!
Nu ne lăsa pe noi cei care credem în tine și ne închinăm ție!
Tu mamă ești și noi copii tăi suntem. Trece-ne așadar greșelile și păcatele noastre, mustrându-ne și pedepsindu-ne, dar neîndepărtându-ne de la tine. Că tu, bună și milostivă ești și ție slavă îți aducem acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru în ziua sfintei Tale învieri cădem la Ti-ne și Te rugăm să ne ierți păcatele și greșelile noastre să ne treci cu vederea alunecările și proastele grăiri, să ne ștergi toate uitările și ticăloasele trândăvii, să ne uiți îndoielile și în-tunecările, să ne speli de toată spurcăciunea cea trupească și cea sufletească. Și dă-ne Doamne, întemeiere bună întru sfânta Ta înviere, să credem cu putere în ea, să ne închinăm ei și să nădăjduim Doamne Iisuse Hristoase, că și noi vom învia precum Tu, Doamne, acum și totdeauna și nu ne alunga de la Tine, după păcatele și greșelile noastre, ci ne iartă, Doamne și lasă-ne să rămânem în turma Ta cea cuvântătoare; căci întru aceasta, ne căim, Doamne și ne scârbim de noi înșine, voind a ne curăți și a ne înălța din nou spre lumina în-vățăturii Tale, Doamne.
Preamărit fi Doamne, dimpreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Versul Patimilor Domnului nostru Iisus Hrisos
Iată ziua de durere
Plină de amar și jele,
Iată ziua cea de plâns
Pentru Domnul Iisus.
Acum Iuda făr-de-lege
Cu dușmanii la Iisus merge,
Că la vândut pe cel sfânt
Pentru 30 de arginți.
Cu o sărutare vicleană
Și cu cuget de satană.
De Iisus s-a apropiat
Și pe El l-a sărutat.
Jidovii toți năvălesc
Pe Iisus jos îl trântesc,
Mâinile-i încătușează,
Și îl duc cu pare pază.
Îl poartă la judecată
Iară Ana și Caiafa cu palma îl lovesc,
Dară vină nu-i găsesc,
Îl duc la Pilat din Pont
Și de-acolo la Irod,
Îl înjură și îi strigă cu mare ură:
Pe omul acesta rău
Ce s-a făcut Dumnezeu,
Printr-o lege mare
Vrea să facă strâmtorare.
Servitorii fără minte
Îl dezbracă de veșminte,
Și cu bice îl lovesc,
Până când se ostenesc.
Din spini cunună-i împletesc,
Și pe frunte I-o tocmesc,
Peste obraz îl lovesc,
Și rău îl batjocoresc.
Cine oare nu ar plânge
Văzându-l scăldat în sânge?
Dar jidovii toți îl urăsc,
Și îl batjocoresc
Neîncetat îi strigă moartea,
Iar El s-a temut foarte,
De Iisus nu s-a îndurat
La moarte L-a judecat.
Jidovii îl spurcară,
O cruce grea îi aflară,
Și pe umeri o au pus,
Ca s-o ducă până sus,
La Golgota fioroasă
Pe o cale dureroasă.
La locul cel hotărât
Ca să fie răstignit.
Iisus crucea o ducea
Milă la nimeni n-avea.
Și pe drum cum ei mergeau,
Îl băteau și-l împingeau.
Când El crucea o ducea,
Cu maica sa se-ntâlnea,
Iară ea cum îl văzu,
La picioare îi căzu,
Și cu glas înlăcrimat
Suspinând a cuvântat:
O, prea dulce fiul meu,
Cât te chinuiești de greu,
Tu pe oameni îi iubești,
La ei milă nu găsești.
Pentru ei pătimești foarte
Iară ei te duc la moarte.
Și cum sta și cuvânta
Și la Iisus se uita,
Un ostaș îl ocăra
Și-l împinge și-l lovește,
Stă măicuța și privește,
Inima i se topește,
Văzând cum Îl ocărăște
Îl bat, îl batjocoresc
Și tare îl chinuiesc.
Iisus crucea o ducea
Și de slab ce era se împiedica.
Se-mpiedică de veșmânt,
Și cade jos la pământ.
Fața lui de sânge plină
Se prăbușește-n țărână.
Iar peste El crucea grea
La pământ îl apăsa.
Vezi creștine ce-ai lucrat
Când porunca ai călcat?
Câte chinuri, câtă jale
Pentru păcatele tale?
Iar ostașii îl loveau
Și cu biciul îl sculau,
Și Iisus din nou pornea
Și iar la pământ cădea.
Iar pe urmă a slăbit
Fiind foarte chinuit;
Și vrând crucea să o poarte
A scăzut de puteri foarte,
Obrazul cu sudori și sânge
Cine oare nu ar plânge?
Veronica-n grabă mergea,
Cu o năframă îl ștergea,
Iar un om de la câmp venea
Chirinean el era.
El crucea a luat
Și pe Iisus a ușurat.
La Golgota cum sosesc
Iar îl batjocoresc.
Crucea o așează jos
Și pe ea pune pe Hristos.
Mâinile și picioarele i le-ntind
Cu putere i le întind
Cuiele mari le potrivesc
Și pe cruce-l pironesc.
Apoi crucea o-nălțară
Într-o groapă o-așezară,
Rănile s-au deschis
Tare curge sângele la vale.
Iisus greu se chinuiește
Setea-l arde și-l topește și-l slăbește.
Dar cu ce L-au adăpat!
Fiere și oțet i-au dat.
Dar dușmanii n-aveau pace
Văzând că Iisus tace,
Nu se tânguie, nu plânge,
Măcar că-i scăldat în sânge.
Toți îi trec pe dinainte
Și-i vorbesc fără de minte:
Acum ce poți arăta, de pe cruce păcate
Pentru veșnica dreptate?
Iară ei nu-nțelegeau
Ci mai mult îl huleau.
Iar Iisus mielușel blând
Așa zice suspinând:
O, prea dulce al meu părinte
Rogu-te cu glas fierbinte ,
Faptele lor, în cartea păcatelor.
Apoi la măicuța sa
Cu glas lin așa-i zicea:
Eu mă duc, te părăsesc
Alți fii ție îți doresc
Oamenii toți buni și răi
Fie de-acum fii tăi.
Vezi eu merg spre pierzare
Tu să le fi lor scăpare.
Iar tu Ioane ia seama
Îți dau ție pe mama,
Ție și celor cu tine
Care o vor cinsti bine.
Apoi ochii și-a-ndreptat
Către cerul cel înalt
Și a strigat: Părinte sfinte
Lucrul meu l-am săvârșit
Tată în mâinile tale,
Îmi dau a mea suflare.
Și cum zice-acest cuvânt
Își dădu sufletul sfânt.
După această întâmplare
Se făcu schimbare mare,
Soarele s-a-ntunecat,
Luna-n roșeață s-a schimbat,
Lumea s-a înspăimântat,
Catapeteasma s-a despicat,
Mormintele s-au deschis,
Pe toți frica i-a cuprins.
Că vedeau pe morți ieșind
Și printre oameni umblând.
Atunci au prins a-nțelege
Că au făcut făr-de-lege.
Și-au pornit în fuga mare
Către oraș fiecare,
Toți s-au dus,
Toți au fugit,
Golgota au părăsit.
Și tăcere s-a lăsat
Peste locul înfricoșat.
Numai o micuță ceată
Sta pe loc nemișcată.
Sta privind la cruce sus
Și îl plânge pe Iisus.
Când a fost de către seară
Doi oameni buni se aflară
Și așa i-au cuvântat: Dă-ni-L nouă pe Iisus,
Dă-ni-L de pe cruce jos,
Că ziua s-a-ntunecat
Și trebuie îngropat.
După-aceasta cu suspin
Iosif și cu Nicodim
Sus la cruce au venit
Pe Iisus L-au coborât.
Iar Sfânta Fecioară sta de față
Să-l ia pe Iisus în brațe
Plângând la Iisus se uita
Rănile-i le săruta și zicea:
Scump fiul meu
Pe care L-am născut eu,
Cum ai murit așa curând
Și lași pe maica ta Fiule sfânt!
Dă-mi măcar un cuvânt
Că eu nu mai am putere,
Ca să port așa durere.
Fiule lumina mea
Când eu oare te-oi vedea,
Când te pogori în mormânt
Iar eu rămân pe pământ.
O, Cuvântule prea line
Cum voi trăi fără Tine?
Acum ești la mine-n brațe
Fiu scump fără de viață
Fiule Dumnezeiesc
Nu auzi când îți grăiesc?
Mai deschide ochii-odată
Să-ți vezi maica-ndurerată,
Pe măicuța Ta iubită,
Cu inima greu rănită,
Pe măicuța-ndurerată
Cu inima sfâșiată.
După ce eu te-am născut
Eu culcuș Ți-am făcut,
Și bine Te-ai odihnit.
Dar acum fiule dulce
Ți-ai făcut culcuș pe sfânta cruce
Și acolo din pământ
Sub o piatră de mormânt.
Picioare și mâini iubite
De piroane găurite,
Capul Tău împuns de spini,
Ochii sunt de sânge plini,
Inima Ta iubitoare,
O, ce rană mare are!
Sulița a pătruns în ea
Zdrobind și inima mea.
Voi oameni răi ce-ați făcut
Pe Iisus voi l-ați pierdut.
Spuneți mie ce-ați găsit
Că pe El l-ați omorât?
Voi toți câți aveți păcate,
V-ați făcut aicea parte.
Toți câți ați păcătuit,
Pe Iisus l-ați răstignit.
Dar să plângeți și voi cu mine
Pentru-al vostru singur bine,
Plângeți-l neîncetat
Că pentru voi a răbdat.
Așa maica, cuvânta,
Rănile le săruta,
Și cu lacrimi amare,
L-a dat pentru îngropare.
Și L-au luat pe Iisus
Și în mormânt nou L-au pus
Cu piatră l-au întărit
Și cu strajă de păzit.
Toată inima creștină
Astăzi plânge și suspină
Plânge moartea lui Iisus
Pe care-n pământ L-au pus.
Nu L-au pus pentru vecie
Căci a treia zi învie!
Alte rugaciuni: