nemuritor

Poezie de dragoste de SecondDemostene

poezia ce ti-o scriu,
eu prin tine vreau sa stiu,
daca vuietul ce-o poarta,
reuseste sa despartã
sarea de dulceatã, din lacrima-nsetatã.

vantu' iar cuvinte'mi suflã,
iarã umbra mea din spate
inspiratia-mi insuflã,
precum leul stã la pandã
prada ca s-o prindã.

uite-asa privesc pãlit
picatura rece-n varful frunzei
ce-o apleacã pãcãtoasã,
inchinandu'mi-se-n fatã,
precum robul ce salutã, palos rãsucit in ranã !

adierea rece, ce fata-mi impietreste,
poarta-n cer parfum de fatã.
si indat' ce-ntorc privirea,
parc'o zanã intrevãd,
printre verdele ce-l calcã, cãci zambeste si danseazã.

iar in dansul ce il joacã,
culmea! ce mai soartã!
inspiratia mã lasã!
iarã mintea mea plaseazã
chipul de fecioarã, pe bolta inseratã.

uite! noaptea a venit
far' ca eu sã fi zãrit.
privirea mi se-alinã-ncolo,-ncoa,
panã cade ostenitã,
suparat de-amar esec: zana-i disparutã!

insã umbra iar dicteazã
stelelor ca sã clãdeascã
sclipitorii ochi sub fruntea cea lucioasã,
buze si bujori, ce te face-nvidioasã.
eu asupra pletelor m-opresc, care parcã-n stele imi soptesc.

insã numai vorbe nu cuvântã,
ci tunete si fulgere spre mine ea avantã
sufletu-ncercând sã-mi spargã
pãtimase vise mai putin curate'
in spãlarea picurilor dinspre mierea zeitate!

umbra ce-o simte'am, acum se'apleacã
inaintea petei ce se-aratã
si acoperã ca altã'datã,
carnea zânei ce se scaldã-n
calde raze ce ii taie, visul care geme cântecul de pasãre!

din dorinta ce mã arde
focul cel rugin mi-apare.
iar iubirea ce ti'o port
AMOR amar mi-o zbate,
in speranta de-a iesi din eternica-ti ardoare.

arsita ce arde paiul verde tinerel,
mie-mi taie-n piept si-n suflet
ce-am simtit si voi simti,
cãci tânãr pururea voi fi,
iarã gândul doar la tine, veci nu se va-nvechi.

insã soarele ce-ti spalã lungile siroaie
de suspine-ndelungate,
eu as vrea sã il alung
sau in locul lui sa fiu,
mâinile sã mi le plimb, peste ale tale line plumburi.

gândul el citindu-mi,
sau strigarea auzindu-mi,
rãzbunarea si-o isca,
inim'aprinzându-mi, ochii fumegându-mi:
al tãu chip sã nu mai fie, telul meu in viatã.

al meu tipãt de durere, ti se pare cunoscut,
si la mine cugetând, voalul rece
lumina ochilor ti'ascunde
imaginea'mi de neferice muritor;
dar sudoarea-ti dulce peste mine se asterne, si blestemul brusc dispare.

pânã-n clipa-n care vãd al tãu trup de zeitate,
cãci lumina care-o porti cãtre mine se repede
ochii mei orbindu-i si visul tulburandu-mi;
si-agonia ce-o trãiesc e iubirea care-o cresc,
tie ca sã ti-o servesc, jertfã pentru-amorul ce-l doresc!

www.ambianta.3x.ro www.seconddemostene.8k.ro

POETUL CATRE DEMOSTENE


Alte poezii de dragoste:



Citate de dragoste

  • 'Este imposibil să te căiești pentru dragoste. Păcatul dragostei nu există.'
    ~ Muriel Spark
  • 'Dragostea este o energie care există de la sine. Este propriul său valoare.'
    ~ Thornton Wilder
  • 'A iubi și a fi iubit Ăźnseamnă să simți soarele de ambele părți.'
    ~ David Viscott