Ultima scrisoare

Poezie de dragoste de Mihai a scris, altcineva a compus

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma:
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata
Mai mult in drumul tau nu sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata.
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost, desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult – nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca punei vre-un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta ta de lut
Simteam in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de inceput.
Vedem cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
’Nainte de-a se strege-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna roza aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fi ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul in picioare
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: „Esti ca oricare”,
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul ,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi fara cuvant,
Iar lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femeii sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita,ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai
Iar de va fi , cum simt mereu de-o vreme
Sa plec de-aicea de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Se de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarana rece
Plangad in noaptea mare, tot mai mare.


Alte poezii de dragoste:



Citate de dragoste

  • 'Munca și dragostea – acestea sunt fundamentale. Fără ele există nevroză.'
    ~ Theodor Reik
  • 'Dragostea nu stă acolo, ca o piatră; trebuie făcută, ca pĂąinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.'
    ~ Ursula K Le Guin
  • 'Să iubească acum cei care nu au iubit niciodată; să iubească acum cei care au iubit mereu, dar mai mult.'
    ~ Thomas Parnell