Te iubesc, femeie...

Scrisoare de dragoste de la Robert pentru orice femeie

Cât de mult eu te iubesc, femeie...Mi-e dor de tine, fetișcană dulce și drăguță...Sunt nebun după tine...Din clipa în care m-am născut până acum te-am visat pe tine, prima mea dragoste, întâiul meu amor...Te-ai numit pe rând Lilith, Shehina, Eva, Alfa și Omega...Acum nu-ți mai cunosc numele, nu te mai cunosc, femeie...Trăiesc fără tine, cu tine, prin tine și alături de sine...Nu-mi ești alături, nu-mi ești aproape, dar te iubesc, inocentă femeie...Părul tău de mister, privirea ta din lumina soarelui arzând, mâina ta telepatică care mă apropie...zi de zi, an de an, mileniu atemporal...Ești famme D"Arc, Marea Inchizitoare, Lira lui Dante, Electra hegeliană, Veronica eminesciană...Femeia de ieri, femeie de azi,...de ce nu m-ai născut...Inima mea s-a deschis, templul meu s-a închis, nu de ador pe tine, zeiță platonică...Vine timpul când eu voi dispare, spune-mi, marea mea Mamă, de ce mor femeile?...De ce iubesc aceeași unică și infidelă, femeie?...Nu mă săruți de adio, poate nici nu-ți pasă, dar nu sunt din lut, nu sunt din fier sau ghiață,...nu sunt o păpușă în mâinile tale, dacă îmi scoți inima din piept...STRIG...și mă doare... Nebunia mea nu mai are limite, te iubesc până la cer, până în al nopții mister...Nu știu de ce te iubesc, femeie...poate e vreun vechi blestem de la toate celelalte iubite pe care le-am părăsit, le-am iubit, le-am uitat, le-am ignorat...Pe stradă le-am întors spatele, sufletul meu îi era silă, de atâta dragoste cu sila...Palmele lor peste față le simt, atât de reci, atât de moi, atât de feminine...Blestemele care le curgeau din gură le aud și acum, dar ce-mi pasă mie, deja sunt mort și din nou mort...Lacrimile lor mă sufocă, atâtea ape, Doamne, nu mai găsesc un loc uscat...Le uram, sărutul rebel și atât de lung, când se termina, acest nesărut afemeiat?...Cuvintele lor îmi cădeau grele, ele doream copii, eu le detestam copiile lor infidele, veșnic eoliene...Mi-ai săpat adânc în inimă, nu m-ai găsit, eram mort demult...Ce sa-i faci, femeie...iar m-ai omorât...Calc peste tine, ca peste o grămadă de pământ și merg mai departe...De ce mai mințit femeie, nu era mai bine să-mi spui adevărul gol și fără valoare?...De ce mi-ai dezamăgit încrederea, nu era mai bine, să mă lovești cu dulceață?...Atâta poți femeie, să-mi împingi cuțitul în inimă, să-l răsucești și să mă împingi în groapă?...Doar atât, ce puțin, căci azi m-ai făcut nemuritor...Din cauza ta nu mai pot să mor, nu ți-a fost îndeajuns că mi-ai luat totul, a trebuit să-mi furi și moartea...somnul meu de veci, în care nu ești tu...Mi-ai luat viața, iubirea, inima, mintea, sufletul, banii, casa, copiii, trupul, inelul de pe mâină și orice lucru pe care și l-am dat să scap de tine, femeie de mâine...Mă lovești cu geanta în cap, mă întrebi unde am fost până acum, mă acuzi de târfele mele inexistente, că sunt un bețiv și o târâtură..., dar sunt prea obosit ca să-ți mai răspund...Dorm în pivniță pe o canapea udă și murdară, ftizia a ajuns în faza a treia...degrabă voi muri...Nu-mi oferi nimic, sunt o unealtă a poftelor tale demente, nu-mi dai să mănânc, hainele mele sunt așa de murdare, mă alungi afară din casa mea ca pe un câine, iar tu servești ceai și bârfești cu prietenele tale anormale...Îți aduci amanți în patul nostru sfânt, nu mai ai rușine, îmi spui să închid ușa...și să plec...Îmi cumperi un pistol...și zici: "Împușcă-te, prostule!...Și scapă lumea de o râie ca tine..."...Sunt răstignit, îmi duc crucea cât pot de bine, cad și nimeni nu mă ajută...Mi-ai avortat copiii, crezi că o să te iert, femeie?...Atât de mult mă doare, suferința mea nu are limite,... încât nu mai știu dacă să mai cred în tine, femeie...Lacrimi îmi sunt băutură și iată mi-ai pus fiere în oțet..., mi-ai dat să beau...vomit, vomit iubirea ta...Nu mi-o băga pe gât, nu mai doresc iubirea cu de-a sila...Astăzi am întâlnit o altă femeie, ea se roagă pentru mine, are grijă de mine...Ca o samariteancă sse apropie de mine, îmi unge rănile...Îmi sărută lacrimile, îmi apropie inima mea de a ei...Mi se pare că delirez sau că visez cel mai frumos vis din toate visele...O privesc și încet o ador așa cum nu mai iubit pe nimeni...Aș vrea să-i spun că celelalte 367 de femei din viața mea nu au însemnat nimic, dar nu ar fi o prea mare minciună?...Încet încerc să-i zic că îmi pare de lacrimile ce au căzut pe chipul, de rănile din inimă, de dezamăgirile provocate de mine...Însă tumoarea e în ultima fază...Tumoarea iubirii...Mai am câteva zile și voi muri în sfârșit...La căpătâiul meu frumos adormit, va ține lumânarea ea...Sufletul meu spre ceruri pleacă lin ...lăsând în urmă o dragoste eternă...cu față de lut, cu mâini neatinse, cu privirea timidă și cu...Inima frântă...Fetițo, nu te mai juca cu dragostea mea,...lasă-mă să te iubesc așa cum nimeni nu a făcut-o până acum și nu o va face...IUBEȘTE-MĂ, FEMEIE...

Alte scrisori de dragoste:



Citate de dragoste

  • 'Prima datorie a iubirii este să asculți.'
    ~ Paul Tillich
  • 'Dragostea este singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problema existenței umane.'
    ~ Erich Fromm
  • 'Dragostea este ca războiul,
    Ușor de Ăźnceput, dar greu de Ăźncheiat.'
    ~ Anonymous

Spiritualitate si dragoste

Voi si dragostea

Noi si dragostea

Dragoste si pedeapsa

Caricaturi

In limba engleza

Mesaje de dragoste

  • De-a lungul timpului, am construit o colectie impresionanta de mesaje de dragoste. Te invitam sa adaugi si tu mesajul tau de dragoste favorit.
  • Vrei mai multe mesaje de iubire? Citeste colectia de mesaje de iubire.

Parteneri

© 2005-2025 www.dindragoste.ro