pe fereastra camerei mele bate o lumina pala,a unei luni slabita de negrul norilor,si ca si mine se joaca de-a vtati ascunselea cu soarele, se priveste cu el,sarutāndu-se doar la pus si rasarit
la prima lacrima a lunii se naste luceafarul,iar apoi se pierde sirul
gāndurile mele sunt ca liliecii,se tem de soare,iar noaptea cāteodataa ies la vānatoare de stafii,stafii ale amintirilor,dar niciodata nu iau forma ca sa ajunga la soare,nici macar ca o soapta a marii in apus
sentimentele mele apasa ca norii..din cirrus īn cummulo-nimbus,dar nu vor sa ude pamāntul
inima noastra..fiecare culoare ce o naste apusul sau rasaritul,acel rosu aprins sau dulce portocaliu e focul inimii mele care atinge soarele
asa invii in fiecare seara,iar dimineata imi chem lacrimile din toate colturile ,si plec,rugāndu-ma la Dumnezeu sa-mi mai dea o seara sa te sarut
si īnca una
si īnca una
as putea trai la infinit asa,numai sperānd ca poate o eclipsa te va fura si mi te va aduce
daca īnca nu ai īnteles ,aceasta este povestea mea,iar tu..tu esti soarele,ceva de neatins,iar dacs nu stii īnca cāt te iubesc..priveste cerul īnvaluit īn noapte
Cateva secunde , si parca toata greutatea cerului ar fi picat pe mine
m-am privit pentru o clipa in ochii oamenilor ca intr-o oglinda,si nu stiu de ce,ceva cald imi incalzea obrajii. Am realizat ca ma taiasem in cioburile din ochii oamenilor,cuvinte si sentimente aruncate fara reguli, si nu mai imi gaseam locul
] Am privit azi,am privit maine,poimaine o imagine mai deformata,o oglinda mai prafuita ,alta de cristal,atunci
acum am realizat ca priveam in sufletele oamenilor.Am vazut o zgarietura pe care o facusem acum cateva zile,mai in spate cineva inca sangera, ciudat,totul s-a rupt,intuneric ,si numai o voce
constiinta,proces cu mine.Lasasem pentru cateva clipe pe usa de la intrare scris "Inventar
",aveam o lupta cu ceva,ceva ce stiam deja a fi adevarat.Cuvintele,sub greul lor ma plec,caci am omorat atat de mult
si la fiecare pas am lasat cioburile unei inimi.
Acuzatie:crima cu premeditare. Condamnat de propria mea imagine,am realizat ca nu ma mai uitasem de mult in mine,ma rezumam in a clasa subiectii si in a dezgropa gunoiul. Un praf de amintiri,un praf de greseli si cuvinte,imi acoperisera constiinta,acum parca revoltata.
Ma uitam la mine din alb,in gri pana la negru,si nu mai suportam mirosul de prejudecati. M-am oglindit in mine si cu fiecare minut mai aruncam o masca,ciudat
cat de relativa era acum realitatea,si ma privea in ochi,oare d'asta ma ardeau asa?
M-am ascuns dupa "constiinta problema personala",dar inca nu se terminase lupta,de fapt ignoranta nu ma lasa sa vad ca am pierdut de mult
declarat cauza pierduta de propriul eu!
3
2
1
cineva numara,si dintr-o data totul s-a luminat,atatea oglinzi in jurul meu,si in ele eram
eu,aceeasi imagine in fiecare,si aceeasi caldura de la inceput imi ardea obrajii
Pe usa de afara scria"marfa noua:reducere 20%",fusese un vis sau constiinta ma rapise pentru cateva momente?...
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el