Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger
de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet
aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de
dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau
mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima sã zboare,
El, veghea mea sfinta,
amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Sã pot
recunoaste trasaturile-ti pale,
Cãci tu - tu esti el.
Alte poezii de dragoste de Mihai Eminescu
Ce e amorul?