Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n
cale,
Apele plâng, clar izvorind în fintine;
Sub un salcim, draga,
m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea
rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de
ginduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi cesele-n luna
ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i în fum, fluiere
murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai
tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire
ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasul-mi spre tine
grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi
spune-ti-voi cât îmi esti de draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub
inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da
viata lui toata?
Alte poezii de dragoste de Mihai Eminescu
Ce e amorul?