
Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista
aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e
dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De
aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mã rog de tine,
naste-mã.
Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care
urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o
spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre
ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului
meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mã rog de tine,
naste-mã.
Naste-mã.
Alte poezii de dragoste de Nichita Stanescu
Luna în câmp|
Copyright (c) 2005-2009 www.dindragoste.ro. Contact: . Atentie: Acest site nu este asociat in nici un fel cu emisiunea omonima de la Antena 1. |
![]() |

