
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii
lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre
ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii
In ochii tai cu luna mã
rasfrang
... si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene
dar chipul ti-l
intorn, pe bratul stâng.
Alte poezii de dragoste de Nichita Stanescu
Luna în câmp|
Copyright (c) 2005-2009 www.dindragoste.ro. Contact: . Atentie: Acest site nu este asociat in nici un fel cu emisiunea omonima de la Antena 1. |
![]() |

