Poezie de dragoste
Nichita Stãnescu
Poveste sentimentalã
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o
margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai
cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi
aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam
în pãmânt,
numai ca sã privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui
cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau
intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu
atât
repetau, intr-un virtej aproape vãzut,
structura materiei, de
la-nceput.
Alte poezii de dragoste de Nichita Stanescu
Luna în câmp
Leoaica tânara, iubirea
Ce bine ca esti
Ploaie în luna lui Marte
Viata mea se ilumineaza
Poveste sentimentala
Emotie de toamna
Dreptul la timp
Catre Galateea
Muzica
În dulcele stil clasic
De dragoste
A mea
Tinerii
Estompare
