Iubirea mea imi da speranta

Prima oara cand l-am intalnit aveam 15 ani, eram in vacanta la Azuga, la bunica mea, el fiind prietenul cel mai bun al verisorului meu de acolo. Numele lui e Ionut, avea atunci 18 ani, terminase bac-ul, m-a cucerit din prima clipa in care l-am vazut, are un zambet extraordinar, se pare ca si eu l-am cucerit atunci, el spune ca a fost dragoste la prima vedere, eu sunt mai reticenta in ce priveste dragostea la prima vedere.

Cert este ca la 11 zile dupa ce l-am cunoscut am facut dragoste cu el, pentru prima oara in viata mea, stiu ca poate 15 ani nu pare o varsta potrivita pentru asa ceva, dar sunt de parere ca faci atunci cand si cu cine simti, eu nu regret ca am facut pasul asta, a fost cea mai frumoasa seara din viata mea, atmosfera ( lumanari, muzica ) a fost excelenta, iar el s-a purtat cu mine de parca as fi fost o papusa din portelan, la o luna de zile dupa ce l-am cunoscut a trebuit sa vin acasa din vacanta, timp de un an de zile am vorbit numai la telefon, nu ne-am vazut, am suferit enorm atunci, stiam ca relatia noastra nu avea sa duca nicaieri, eu in bucuresti, el la azuga...

Eram prea mici ca sa ne gandim sa ne mutam ori el in bucuresti ori eu in azuga, eu nici nu concepeam sa ma mut din bucuresti. stiu ca l aun moment dat am platit telefonul fix 12.000.000 prin 2001 sau 2002, asta pentru ca il sunam pe el pe mobil sau pe fix si vorbeam f mult, plangeam la telefon... stiam ca vb mult dar pur si simplu nu ma puteam abtzine, la un mment dat a inceput sa vina in bucuresti, cam o data pe luna venea... insa nu a mai durat mult si cam dupa 2 ani si jumatate de chin am decis ca e timpul sa cunosc pe altcineva pentru ca din relatia noastra nu avea sa iasa nimic bun, nu ducea nicaieri. asa k prin 2003 ne-am despartit, am suferit enorm, el mai mult ca mine, ptr ca eu am avut norocul sa cunosc un barbat cu 8 ani mai mare ca mine care m-a facut ca dupa aproape 2 luni de relatie sa ma indragostesc de el, si l-am iubit enorm, si asa am reusit sa mi-l scot pe ionut din cap. Si el a avut o relatie, am inteles ca a suferit mai mult ca mine si a avut nevoie de cineva de care sa se agate, si a gasit-o. Relatia mea a durat cam 1 an jumatate, am fost f. fericita dar pentru ca el ajunsese intr-un moment in viata cand isi dorea o familie, iar eu la doar 19 ani nu puteam sa ii ofer asta, de fapt nu am vrut, si nu a avut incredere in mine sa mai astepte 2-3 ani pana terminam facultatea, s-a terminat pana la urma, am luat-o pe drumuri diferite. Prin februarie 2005 can am fost in vacantza la azuga, m-am intalnit cu Ionut iar, si mi-am dat seama k sentimentele mele ptr el nu au disparut niciodata pur si simplu au fost acoperite, negate, cred ca acoperite e mai bine spus, de atunci si pana in septembrie, am incercat iar sa avem o relatie, din pacate insa, relatie inceputa de el dupa despartirea noastra nu se incheiase, iar fata cu care a fost era ceva mai dificila, motiv pentru care iar ne-am despartit, de data asta fiind decisa sa nu il mai caut si sa nu ma mai intereseze persoana lui...

La un moment dat prin martie 2006 pe la inceputul lunii, ma cauta, incepem sa vorbim, fluturasii din stomac pe care ii simteam la auzirea vocii lui au reinnascut, la inceput am fost reticenta, nu stiam de ce ma cauta, in mintea mea deja il vedeam insurat, nici el nu stia exact, la inceput mi-a zis k el numai p mine ma iubeste si ca vrea sa fim din nou impreuna, dupa care imi spune ca ii pare rau ca m-a cautat imediat dupa ce s-a despartit de fata respectiva ca nu trebuia sa faca asta, ca nu vrea sa ma mai faca sa sufar. L-am inteles, stiam ca asta face insa stiam ca dupa o relatie dificila cum a avut eu sunt singura care il poate linisti, care poate fi alaturi de el, asa ca acum suntem impreuna, pe 17 martie a venit la mine pentru ca imi era frica, ca iubirea mea ptr el sa nu se fi transformat in ura, se stie ca e un pas de la iubire la ura, si eram confuza, a venit la mine, a stat un weekend, si totul a fost minunat, il iubesc, ma iubeste, acum fiecare din noi are locul lui de munca, eu 21 ani el aproape 25, el sta in predeal acum cu sora lui, ne vedem cam de 3-4 ori pe saptamana, cate 1-2 sau 3 zile depinde de cum avem libere fiecare, ne-am facut si planuri de viitor, si daca atunci cand eram mica nu concepeam sa plec din bucuresti, acum abia astept sa termin facultatea ( mai am 1 an) si sa ma mut cu el la brasov si sunt sigura ca de data asta nu ne va mai desparti nimic si nimeni...

E o relatie frumoasa, (chiar daca unii ar putea spune ca ne vedem rar, sincera sa fiu, ne-am vedea mai des daca ne-ar permite programul, asadar chiar daca ar fi fost din bucuresti nu stiu daca ne vedeam mai des) se bazeaza pe comunicare f mult si pe incredere. Ne cunoastem prea bine, si stiu ca daca nu am vrea ca relatia asta sa dureze nu ne-am mai fi reimpacat de atatea ori ca la urma urmei nu e singurul baiat din tara si nici eu singura fata, n eiubim, ne cunoastem si avem incredere unul in celalalt...

Am vrut ca povestea noastra sa fie un exemplu de relatie la distanta care a trecut prin multe dar care pana la urma ne-a adus impreuna din nou si d data asta va fi pentru totdeauna.

Neamtu Irina Maria