Singuratate

Scriu acum o a doua poveste.

Prima nu s-a adeverit; adica nu am avut parte de iubirea ce credeam ca va ramane in viata mea si sunt din nou SINGURA.
E greu, e groaznic si e trist. Nu mai sper nimic acum. Tot ce imi doream era sa fiu cu cineva cu care sa ma simt fericita. Dar nu mai vreau sa sper,sa visez ceva ce nu va fi niciodata realitate.Poate ca asta mi-e soarta sa fiu toata viata singura.Stiu ca inca sunt tanara si am toata viata inainte,am 22 de ani dar nu mai vreau sa astept,am nevoie de cineva...altfel simt ca nu mai rezist!E adevarat ca fiecarui baiat i-am gasit mereu cate un defect,stiu ca nimeni nu e perfect si totusi am renuntat la multe din cauza fitelor mele.Si acum imi pare rau.As da orice sa pot da timpul inapoi pentru ca asa as sti sa pretuiesc fiecare clipa de iubire.Marea mea iubire a fost un baiat de care m-am despartit acum 4 ani si cu care m-am purtat oribil.Si cand s-a saturat sa il tratez asa a terminat-o cu mine.Atunci am simtit defapt ce inseamna sa iubesti cu adevarat,sa vezi in fiecare baiat ceva din el,sa te culci si sa te trezesti plangand,sa simti ca viata nu mai are rost. Da! oricat incerc sa il uit nu pot. Il mai iubesc; e o altfel de iubire dar e iubirea mea. De multe ori ne intalnim intamplator si ne purtam ca 2 oameni care abia se cunosc. Stiu ca dragostea nu traieste cu iluzii insa uneori ele sunt singurele care ne-au ramas!!

RALUCA