Tipa cu parul cretz

Dragi cititori ai acestei povesti inainte de a citi ce urmeaza vreau sa va fac o introducere ca sa se inteleaga mai bine.deci povestea este despre un baiat care a vazut o fata pe strada si s-a indragostit pe loc de ea dar nu stia absolut nimic despre ea...

se facea ca in toamna lui 2003 ma duceam dimineata la scoala... si pana la scoala din statie am de mers ceva vreme pe jos. No, si o vad pe respectiva si...... of... inalta par cret o bijuterie....si am tot vazut-o dar nu aveam tupeu s-o opresc pe strada si ma-m gandit asa dupa ora ca ar putea merge numai in liceul eminescu care era in drum sper scoala mea. Si am zis ca hai ca ma duc in eminescu sa vad...
Si m-am tot dus si n-am vazut-o nu stiam nimik despre ea doar ce vedeam pe strada.
Cumva am luat leg cu o tipa din Eminescu care dupa semnalmentele date de mine o zis ca ii sigur o colega de-a ei. Si imi da adresa de mail a tipei respective (pe care o chema Cedonia) si vb cu ea mai trec cateva sapt bune ca tipa mergea rar la net. Si imi da nr ei de tel si vb cu ea si ne dam intalnire. Dar in sapt in care trebuia sa ne intalnim am vazut-o iar pe strada (pe cea pe care o cautam eu). Ea la tel mi-a zis ca s-a tuns scurt si cand am vazut-o pe strada iar n-am vazut nimik schimbat. Si o sun pe Cedonia cu 3 ore inainte de intalnire si o mai intreb daca sigur s-o tuns si uite asa din aproape in aproape am ajuns la concluzia ca nu pe ea o cautam. Da' mai aveam dubii. Ei si nu ne-am mai intalnit... da am vrut sa ma conving ca nu-i ea si m-am mai dus prin liceul eminescu.

Da' ce crezi ca am gasit-o ? Nici vorba. Eram asa de contrariat mai ales ca speram ca dupa atat umblatura sa fie totusi ea cea pe care o cautam.

Si au mai trecut asa cateva sapt si se apropia sfarsitul scolii (sfarsitul clasei a 12-a) si adio...

Am uitat sa zic ca ininte de a vb cu Cedonia m-am dus in Eminescu cu un coleg care cica sa imi faca cunostinta cu Miruna (ca asa o cheama pe cea pe catre o cautam de fapt). Adik el nici nu stia cum arata si sa imi faca cunostinta cu ea...penibil.
Ei si o vedem in curte si mergem la ea: "D-ra pot sa-ti fac cunostinta cu prietenul meu", zice colegu. Ea zice NU. "Da' de ce ai prietem?" "Nu." "Atunci de ce?" "Numa asa..."

ce m-am enervat atunci..si tot nu m-am lasat si am aflat mailul lu Cedonia si tare m-am mai aprins ca am crezut ca-i ea.de asta am fost tare dezamagit cand am aflat ca nu-i cea pe care o cautam. Si nici dupa asta nu m-am lasat.

Si m-am mai tot dus in eminescu pana la mijlocul ultimei saptamani de scoala (iunie). Va cam dati seama sau ce stresat am fost ca o sa se termine scoala (am gatat si eu si ea a 12-a) si n-o sa obtin macar o adresa de mail. No si Cedonia asta de care am vb o recunoscut-o la scoala (dupa semnalmentele date de mine) pe Miruna asta si s-o dus la ea si i-o zis. Da nu i-a cerut adresa de mail.

Si m-am dus eu intr-o zi si m-am plimbat prin scoala si o vad..... m-am muiat tot...si ma duc la ea si zic ...stii is Mihai, o vb Cedonia cu tine si.. .si zice care Cedonia? pai zic stii te vad dimineata cand ma duc la scoala. Si atunci si-o amintit. No si mi-o dat adresa de mail.

Nu poti sa-ti imaginezi ce bucurie o fost pe mine in ziua aia...uau...

No si ii scriu un mail lung in care i-am explicat ca si voua de unde o stiu si mi-o raspuns ca o sa mai vb ca acu ii stresata cu bacu. No bine. Trece bacu si nu mai primeam nici un raspuns. Eu ii tot scriam si de la ea nu primeam nimik. Si pe la sfarsitul lui august cand imi pierdusem speranta primesc un mail. Ca cica ea imi tot scrie da eu nu vreu sa raspund si ca imi lasa un nr de tel si dak vreau o sun, dak nu bye for good. Pai am crezut ca sparg calculu. Si o sun si vb si a zis ca nu-i in cj ca-i in constanta inca 2 sapt. Intre timp eu m-am dus o sapt la munte si de acolo ii tot trim iteam mesaje dinalea cu subanteles. Stii tu...

si raspundea da nu la subiect... :))

Ei si vin in cj si ne intalnim. Am avut cele mai mari emotii cred din viata mea. Ca doar dupa 10 luni de asteptare. M-am dus frumos cu trandafir chestii. Da tot pierdut am fost adik vorbeam si ma trezeam ca nu mai stiu ce-am zis si chestii dinaste. Si la despartire am intrebat-o frumos ne mai vedem? O zis ca da mai vb si etc. cam cu juma de gura. Si primesc a 2-a zi un sms "esti un baiat dragut dar eu nu simt chiar atat cat tine. cred ca-i corect sa-ti zic acum ca sa nu-ti faci iluzii" si o mai zis ceva da nu mai stiu ce. Diplomata fata si chiar mi-o placut si dupa ce ne-am intalnit. Am ramas afis... n-am stiut ce sa mai zic. Dupa aia intr-un mail o zis ca o sa mai iesim eventual cand iese ea cu colegele si ca o sa ramanem amici. Si chiar vorbea serios pt ca deatunci ne-am mai vazut de cateva ori dar avand in vedere ca n-o puteam uita i-am zis sa nu ne mai vedem o perioada pentru ca cu cat o vedeam mai mult tot mai mult imi placea....

si uite cam asta e povestea mea "de dragoste", ca sa zic asa cu toate ca nu a fost nimik intre noi, dar sentimente cum am avut pentru fata aceea nu am avut si nici nu cred ca o sa mai am pentru cineva.
Pot sa zic ca mi-a marcat amintirile din liceu. Acum de fiecare data cand ma gandesc la anii frumosi de liceu ma gandesc si la acele dimineti in care mergeam la scoala si trecea pe langa mine dimineata si imi insenina ziua "fata cu paru cretz".... nu o voi uita veci... e o poveste pe care poate o voi povesti si copiilor mei...

cu stima,
Mihai