Oare e posibil?

Am sa incep direct : sunt o fata de 19 din Bucuresti.

Ce s-a intamplat ? Totul a inceput cand aveam zece ani , atunci l-am cunoscut pe el , pe Alex. Era intr-o miercuri cam pe la ora pranzului ( eram in cls. a 4-a ) si trebuia sa avem ora de religie. Se suna de intrare si pe usa clasei intra el ; si se prezinta "buna ziua copii eu sunt noul vostru profesor de religie P. Alexandru" . Asta nu a fost nimik. Anul scolar a decurs in ordine , imi amintesc ca am luat premiul 2 atunci si la materia pe care el ne-o preda ( religie ) ajunsesem la 10 de 10. La un moment dat chiar mi-a scris pe caiet "felicitari". A urmat clasa a5-a , el nu imi mai era profesor doar il vedeam prin scoala si ii dadeam buna ziua la fel ca si celorlalti profesori. A venit clasa a 6-a . Deja aveam 12 ani si trecusera 2 ani de cand il cunosteam pe "profu de religie" .

Cam de aici incepe totul. Eu am inceput sa intru intr-un anturaj cu un renume foarte prost pe la mine prin cartier si ma apucasem si de fumat. La scoala absentele si notele proaste incepusera sa se adune. In al doilea semestru din clasa a 6-a tocmai ma ascumsesem dupa scoala sa fumez , dupa ce am terminat de fumat am iesit din mica ascunzatoare chiar in fata la intrarea profesorilor in scoala. L-am vazut ca iese si m-am facut ca ma uit la vizier, i-am dat ca de obicei buna ziua si mi-a raspuns. M-am gandit sa merg cu el pana in localul celalalt al scolii, pe drum m-a intrebat de ce ma uitam la vizier iar eu i-am raspuns ca vroiam sa vad daca mai era anuntul cu cursurile de autoaparare. El m-a intrebat daca vreau sa ma apuc de alt sport ; mi-a spus ca are un prieten care e patron la un club de sah. Eu am acceptat iar el mi-a promis ca va vorbi. Eu am continuat chiulurile si golanimea si nu am mai apucat ca sa vorbesc cu el. Am reusit sa promovez clasa a6-a . A urmat clasa a7-a . Clasa noastra fusese mutata la etajul 2 chiar langa scara profesorilor ; si cum mie nu prea imi placea sa stau cu colegii in clasa stateam afara.

Am inceput sa-l vad zi de zi , pana intr-o zi cand l-am intrebat daca a rezolvat ceva cu sahul. Nu rezolvase . Intr-un final mi-a spus cam pe unde e . Dar nu m-am dus pentru ca era intr-o perioada in care reusisem sa-mi rup mana si o aveam in gips. Am inceput sa vorbim , pana cand intr-o zi i-am spus ca vreau sa-i zic ceva iar el mi-a raspuns sa cer voie cu cateva minute inainte de-a se suna si sa ma duc in clasa unde avea el ora si sa-i zic. Asa am facut . Cand am ajuns in clasa era singur ma astepta. S-a pus cu fundul pe o banca m-a luat de mana si mi-a zis sa-i zic. Iar eu i-am spus ca fumez. S-a uitat la mine si mi-a spus ca nu e bine pentru sanatatea mea. In momentul acela i-am jurat ca nu am sa mai fumez. Si nu am mai fumat , cu gasca o terminasem si m-am apucat sa invat. In cateva saptamani ajunsesem ceea mai buna elava din clasa , aveam cele mai mari note ; simteam mereu nevoia sa-l vad in scoala. Intr-o pauza l-am intrebat daca se supara , daca ii spun pe nume . El mi-a raspuns ca nu. Simteam mereu nevoia sa-l vad dar nu stiam de ce ( aveam decat 13 ani ) . In anul acela am luat premiul intai. Dupa festivitatea de premiere m-am dus la el si i-am spus sa-mi dea o poza de-a lui si el mi-a zis ca nu imi da ca oricum nu pleaca din scoala.

A urmat vacanta de vara , si cu toate ca intram in clasa a 8-a si stiam ca la sfarsit ma asteapta un examen de abia asteptam sa incep scoala. In prima zi din clasa a 8-a , in prima pauza mi-am intrebat diriginta daca profesorul P.Alexandru e in scoala. Raspunsul a fost unul f. dureros "NU" deoarece nu mai preda in scoala. In acel moment am intrat in clasa plagand si nu am mai putut ramane la scoala si am venit acasa. Stiind ca mama era la munca si venea tarziu m-am dus la magazin si mi-am cumparat tigari apoi am vazuto sticla de vin in casa si m-am imbatat rau de tot. In aceea zi mi-am dat seama ce simt pentru el. Am jurat ca nu conteaza cat timp va dura dar il voi gasi ( nu aveam nr. lui de telefon , nu stiam unde sta , nici macar zona) deci nu mai stiam absolut nimik de el. Au trecut asa 3 ani de cautari , de suferinta , dor si lacrimi. Reusisem sa intru la liceu si eram in clasa a10-a . Chiar in ziua in care implineam 17 ani m-am hotarat sa chiulesc de la liceu pentru a ma duce inca o data in fosta mea scoala si sa mai incerc inca o data sa aflu de el. Am intrat la secretariat si acolo mi s-a spus ca numai e in invatamant dar stie ca si-a deschis o patiserie in zona X ( nu are rost sa mentionaz zona ) . M-am suit in tramvai si m-am dus in aceea zona luand toate patiseriile la rand intreband de el. La ultima patiserie din acea zona am dat de el.

Cand am vazut ca-l gasisem nu-mi venea sa cred , totul era un vis era ceva fantastic , pluteam de fericire. Cand l-am vazut l-am luat in brate si l-am pupat pe obraz . M-a recunozcut desi trecusera trei ani. Asta cred ca a fost cel mai frumos cadou din viata mea pe care l-am primit de ziua mea de nastere. Acum am 19 ani, au trecut doi ani de cand l-am gasit si l-am pierdut din nou numai pt. ca i-am spus dupa 9 ani de zile "TE IUBESC ALEX". Acum suntem certati, ma doare asta, in special ca drumul meu la liceu e prin fata firmei lui si-l vad si suntem doi straini, doar ne uitam unul la altul si atat. Oare e posibil sa fim impreuna ? Are 31 de ani, eu am 19; dar ce conteaza varsta atunci cand iubesti din toata inima ?