Romantismul e gol ca sânii mei, de aceea poate și îmi place.
Dar tu ești și mai atrăgător. Te-aș rupe de acolo de unde ești și te-aș fura. Te-aș ascunde în sutienul meu pe care nu îl mai am pe mine, căci îmi strânge sânii. Ți-aș spune tot ce știu mai frumos și ți-aș da ceea ce îți place mai mult, dar nu meriți.
Ești pustiu și frumos, exact ca o statuie, vreau să te iubesc, dar cum, când îmi zâmbești atât de fals? Poate mi-aș dori să te urăsc, dar cum s-o fac, când mă alinți cu gura și cu ochii tăi negri, dulci?
Vreau să te ating, dar ești rece, ești departe, întocmai ca un cadavru și îmi este frică să nu mă îndrăgostesc de tine. Dar... uite, ți-am sărutat buzele și mâna ta mă dezmiardă.
[...]
Îmi fug gândurile la tine cum nu le-aș încuia în craniu și mă dușmănesc singură cu mine. Am obosit de războiul civil din mintea mea și numai tu poți să faci pace. Cum? Să fii al meu! Să te pot săruta și atinge întocmai cu o să te las și pe tine să o faci.
... Romantismul e ca sânii mei, care te strigă...
Sunt bolnavă de tine!!!
Alte poezii de dragoste: