Afara-i frig si e uscat si trist,
Deja de vara nu mai stiu ,
Nici nu mai stiu de ce exist,
Cand sufletul mi-e-asa pustiu.
Oricum iubirea m-a uitat,
Singuratatea nu-i usoara,
Si ma cufund treptat,treptat
In intunericul ce ma-nconjoara.
Eu stiu ca luna ma-ntelege
Si suferinta crunta-mi vede,
Doar ea nu vrea sa ma renege,
Si ea-mi vegheaza si ma crede.
Un drum pustiu am strabatut,
Si flori erau doar maracini,
Un ghiocel firav am vrut,
Dar m-am lovit numai de spini.
Norocul apucase un alt drum
Si nu l-am intalnit vreodata,
Numai durerea mi-e sortit-acum,
Iar poarta fericirii-i ferecata.
Iubirea e acum numai un vis,
Din intuneric mi-as dori sa plec,
Dar sa zambesc mi-e interzis
Si-n marea de tristete ma inec.
Alte poezii de dragoste: