Vad cercuri de lumina salbatic ancorate in univers
si paginile vorbesc cu timpul invesmantat de sarbatoare;
imaginea panoramica e inca incarcata de zambet,
zapada pare un intins imperiu a tot stapanitor…
Natura e ca o coperta de carte invaluita de mister,
iar umbrele tremura undeva pe o alee uitata de soare.
Lungi si neincheiate sunt povestile lor avand aura unui mit,
incuiat de atata vreme in subconstient,
ca o fantasma nocturna nascuta din frunze si petale.
Ierarhic stau frunzele pe aceeasi tulpina,
dupa rangul lor, insufletind peisajul reintregit
din valurile inspumate luand ceea ce le ofera plutire
sau intaietate in lumea oligarhica a iubirii pamantene…
Noi
suntem aici caci oamenii au incetat sa mai ucida vise;
naivitatea le-a sedat simturile cu serul adevarului.
Acum nimic nu ne va mai zadarnici zborul
si vom atinge norii cu parfum de ploaie.
Voi gusta fiecare picatura dulce aflata pe buzele tale
si vom inota in infinte mari de roua argintata
zadarnicind ivirea soarelui pe bolta incremenita de tacere
ascultand primul gand romantic, sau prima evadare
din lumea copacilor goi.
Alte poezii de dragoste:
|
Copyright (c) 2005-2009 www.dindragoste.ro. Contact: . Atentie: Acest site nu este asociat in nici un fel cu emisiunea omonima de la Antena 1. |
 |
