Lacrimile curg neincetat
Din inima-mi - izvor nesecat.
Eu nu mai sunt de mult...
Sunt o umbra pe pamant...
M-am pierdut printre iluzii
Si amintiri cenusii...
M-am ratacit pe-o carare
A unei iubiri trecatoare...
In suflet mocneste linistit
Un foc neimplinit,
Un dor ce nu pot stapani,
O dorinta de a iubi...
Ce pot face oare?!
C-o iubire asa mare?!
De-as putea-o darui,
Poate n-as mai suferi...
Am ridicat atatea ziduri,
Am scris atatea randuri,
M-am ferit de omenire
Si-am fugit de iubire...
Sunt prinsa-n deznadejde,
Prizoniera in ale ei mreje,
Sunt fara de scapare
Si inima ma doare...
Viata mea - dulce chin!
Paharul e deja plin!
Veninul amintirii ma-mbata,
Inima trebuie sa nu mai bata!
Doar cand ea se va opri
Eu nu voi mai suferi!
Si, poate, voi gasi si eu
Linistea, ce-am cautat mereu...
Alte poezii de dragoste: