„SEMIRAMIDA”
Ascultã ce-þi spun,
Chiar dacã nu-þi plac
Sau nu-þi sunt bun ...
Ascultã , ascultã!
Sufla un vânt ... în faþã
Când treceam pe stradã,
Sufla un vânt ... în faþã
ªi ochii-mi lãcrimau.
Pe loc stãteam-în aºteptare
Si când mi-am ridicat genele,
Umede de lacrimile mele,
Þi-am vãzut ochii-ochii tãi
Frumºi ca florile.
Nu þi-aº spune atât de frumos, Însã inima mea ...
Nu þi-aº spune atât de dulce,
Însã inima mea ...
Nu þi-aº spune atât de perves,
Însã e ceva
Ce mã face sã te iubesc.
Mi-a ajuns o singurã datã
Sã-þi vãd ochii
ªi inima mi-ai furat-o,
Mi-a ajuns o singurã datã
Sã-þi vãd buzele
ªi nu te mai pot uita ...
Ce-ai fãcut cu mine
O , tu , SEMIRAMIDA ?
Frumoase clipe au fost,
Când ochii mei
De plãcere umezeau
ªi nu mã sãturam deloc
Sã pãtrund în ochii tãi ...
Frumoase clipe au fost ...
Sã nu crezi cã sunt naiv!
Dar sã ºtii: totuºi,
Cred în visele mele ...
Voi veni ca Zburãtorul
ªi atunci între mine ºi tine
Mic va fi drumul.
Te voi prinde de mijloc
ªi la ureche îþi voi ºopti
Sãrutãri... sãrutãri;
Te voi lua în braþe
Ca pe un copil
ªi-þi voi oferi
Mângâieri... mângâieri.
Alte poezii de dragoste: