Ninge peste parcul Herastrau
vrand parca cu alb sa il umple
Ninge peste lacul cu barcii
Ninge peste salcia ce plange
Ninge peste-ale noastre locuri
iar fulgii coboara usor,
ninge peste statuia lui Eminescu
captiv in trecut, inghetat de prezent
Vreau sa dau la o parte
neaua asezata pe banca
noi doi sa stam sa-nghetam
sa ninga peste mainile noastre unite
Ninge peste tine iubito,
fulgii de par se lipesc
vad stelele mii ce-n ochii iti straluce
ce-ti dau un mister de care mi-e dor
De-ar ninge cu dor si cu lacrimi
as umple un suflet golit
Dar vreau ca neaua sa cada in valuri
Iubito ma iarta caci mult ti-am gresit
Alte poezii de dragoste: