Eºti frumoasã
ºi totuºi mai ceri frumuseþe,
suflet de copil,
întinzându-þi palma udã spre lunã
cu fierbinþi rugãciuni.
Eºti frumoasã
ºi totuºi mai ceri frumuseþe
când absorbitã de noapte
egositã îmi îndepãrtezi luna
deºi îmi pare atât de aproape...
Eºti frumoasã
ºi totuºi mai ceri frumuseþe
alungând vraja întunericului
ºi primind în sufletu-þi de copil
Cuvântul mângâietor al Luminii.
Eºti frumoasã
ºi totuºi mai ceri frumuseþe
pentru întreaga fãpturã care geme
cãci tu ai scãpat din vraja nopþii
ºi sufletul de copil þi-l storci de ploaie...
Alte poezii de dragoste: