Încep sã plang când realizez cã totul s-a sfârºit,
Mi-e greu sã înþeleg cã am pierdut ce am iubit...
E de ajuns o vorbã, un gest necugetat
ªi visurile-mi toate pe loc s-au spulberat.
Atunci, cred, n-am stiut sa te preþuiesc
De-abia acum gândesc ce mult eu te iubesc,
Iar viaþa-mi fãrã tine e ca un lac secat
Deasupra ei tristeþea de mult s-a revãrsat.
Speranþe deºarte îmi fac în continuare
Cã dragostea noastrã aºa uºor nu moare,
Eu tot sper ºi visez ca-ntr-o bunã zi
Doar pentru noi, iubire, soarele va rãsãri!
Alte poezii de dragoste: