Ploaia cade ushor din cerul instelat
Nu sunt stropi, sunt lacrimile mele
Care cad pe pamant neincetat
Stiind k tu esti printre stele
Esti sus, in departari uitate
Si mi-ai luat gandurile toate
Inima mea iti e acum prizoniera
Tu care mi-ai luat a mea nemurire
Iar pe suflet pastrez acum tacerea
Tristetea cea fara sfarsit
Care imi tulbura mereu privirea
Lasand sa planga ai mei ochi
Ochii mei plang mereu, cu lacrimi calde
Sufletul a secat de-atata plans
Noaptea te poarta tot mai departe
Si in brate as vrea sa te fi strans
Doar o soapta imi mangaie auzul
Esti tu care imi auzi plansul
Si-mi alungi roua de pe gene
Tu cea mai pura dintre stele
Dar soapta se stinge si sufletul
Iar imi plange , dornic si nesatul
Sa piarda lacrimi de dor si tristete
Cand nu m-atingi cu-a ta tandrete.
Alte poezii de dragoste: