Eschimosul a ieșit din iglu. Are obraji stacojii. Pomeți lați. Când există, zâmbetul îngheață pe ei vreme de câteva săptămâni. Își cheamă foca. Aceasta vine, cu mers-târâșul chinuit al oricărei foci și ridică mustățile sârmoase către el.
- Da, stăpâne.
Eschimosul n-are chef de vorbă. În piept îl frige un bulgăre încins și nici măcar vraciul eschimoșilor nu i-a putut spune despre ce e vorba.
- Hai cu mine!
Foca îl urmează în tăcere. Când eschimosul e supărat, iarna polară durează mai mult și vânătorii de foci par mai numeroși. Eschimosul nu poate fără focă.
Cei doi ajung în Cercul Încrederii. Ăsta e locul în care vin eschimoșii împreună cu focile lor atunci când au probleme. De obicei se așază în mijloc, își duc mănușile îmblănite la bărbie și așteaptă. În câteva minute își va face apariția Zeul eschimoșilor.
Zeul eschimoșilor e prieten cu eschimoșii. El îi învață cum se vânează urșii polari nerespectuoși, cum se face plachia de pește sau cum trebuie să te bărbierești – în caz că vrei așa ceva – fără să te iriți în ger. Și încă ceva: întotdeauna Zeul eschimoșilor are un sfat bun pentru eschimoșii care au probleme. Și un pește proaspăt și portocaliu pentru focile lor.
Eschimosul nu s-a așezat în mijlocul Cercului ci se plimbă pe marginea lui, încruntat, cu pasul greu în botinele păroase. Focul din piept îl topește cu fiecare secundă care se scurge. Iar el nu a fost niciodată cald. S-a născut pe un pat de zăpadă proaspătă, a crescut în leagăne de țurțuri, a băut doar ice-tea și a trăit într-un iglu sferic, fără colțuri și fără dulapuri pline de ciorapi.
Și acum? Acum simte că i se topește existența. Că se năruie igluul din jurul său. Că se scufundă iceberguri. De ce?
- Ce se întîmplă cu tine?
Zeul eschimoșilor stă pe marginea unui bolovan și savurează o cola cu cinci cuburi de gheață.
- Nu știu, Zeu. Mă frige în piept. Tare de tot. Aici, în stânga. Totul a început acum o lună când a venit vaporul acela plin de banane. M-a pus sacra Balenă să mă urc pe el și să fac cunoștință cu cineva cu ochii negri. Am mâncat multe banane, am stat sub un palmier artificial, am jucat volei cu o minge din piele de capră, am băut cockteiluri verzi, mi-am frecat nasul de nasul ei… De când a plecat vaporul simt că mă topesc. Zeu! M-am îndrăgostit de o indiancă!
Zeul se îneacă. Cercul se lărgește. Cola pătează albul zăpezii. Foca face ochii mari. Soarele rânjește. Eschimosul plânge.
Eschimosul s-a îndrăgostit de o indiancă!
Zeul eschimoșilor își revine. Scoate din buzunar o nouă cutie de cola, împrumutată de la o familie de urși polari respectuoși.
- Există o singură soluție. Te topești. Și gata.
Și gata!
Alte poezii de dragoste: