daca ai fi stiat cata tacere a fost aici,
de-ai afla cata pustietate s-a intins pana la noi,
de-ai fi vrut sa sparg drumurile din care te ridici.
de mi-ai spune sa ma scurg,m-as strecura printre ploi.
de-ai sti sa minti,ai minti dar ai ramane,
si ce ar iesi dinspre rasarit nu ar mai apune...
as apuca sa-ti duc dorul daca ai lipsi,
numai tu nu vei afla lacrimile de care te-ai pricopsi.
minte-ma dar ramai inca o viata..
privirea anilor nostrii,copilaria care a fugit;
de ai vrea nu ai lasa si nu ai privi iubirea cum ingheata.
de ai fi vrut eu deja as fi plecat.
nu apuc sa spun ceva,si cuvintele-mi sunt strapunse
numai tu nu ai aflat inca aceste lacrimi demult apuse.
niciodata nu voi povesti acest vis in care minti dar ramai.
nu pleca inca,lasa-ma sa plec eu intai.
pacaleste acest suflet dar ramai putin langa el,
o noua viata se naste din privirea altcuiva,
un simplu zambet ce-si face loc in partea inimi in care nu e el..
ma intreaba unde e cerul,de ce mereu privesc pe acel cineva?!
dar nu stie ca cerul meu esti tu,si soare si pamant...
calc peste tine,pe tine ma culc,in tine adorm,si-n tine voi muri..
iar cand vin zorii,privesc in toate partile,caci esti parte din vant.
sufletul ti se raceste dar de se-aprinde o mica vapaie,din el pot a ma sfarsi..
Alte poezii de dragoste: