Sunt atat de putini oamenii pe umarul carora poti sa plangi! Sunt atat de putini oamenii care sa nu te loveasca, sa nu te barfeasca, oamenii de incredere, oamenii cu adevarat de suflet!... M-am saturat de atatea soapte pe la spate, de atata mizerie, de atata rautate! Nu vreau sa mai inghit asa ceva!... Tu spui sa ma retrag!... Habar nu am cum, ce trebuie sa fac! Da, stiu ce ai sa spui: ca trebuia sa te ascult mai demult! Prefer sa ajung singura la anumite concluzii, chiar daca sufar mai mult! Voi numiti asta la mine incapatanare; eu cred ca e doar un mod diferit de invatare! E usor sa dai sfaturi cand nu esti implicat!
Chiar nu mai e nimic curat pe lumea asta? Nu dragoste, nu prietenie… Totul s-a devalorizat atat de repede… Si-atunci in viitor cum o sa fie?
…Si, culmea, acei oameni care pot sa se bucure si sa planga impreuna cu tine ii gasesti, de cele mai multe ori, printre cei care nu au o pozitie sociala remarcabila si nici nu stiu ce situatie materiala! Din pacate, exista mentalitatea ca trebuie sa te afisezi cu cei mai tari! Dar acesti „cei mai tari” nu prea trec de probele de foc inerente unei prietenii, dovedindu-se pirita, nicidecum aur curat! Mie, una, mi-au lasat un gust amar!... Spune un proverb: „La pomul laudat, sa nu te duci cu sacul”! Oameni bine dotati intelectual si care se poarta ca in jungla!… Sa fii in stare sa sfasii!... Si pentru ce? Daca pentru atata sunt in stare de mari mizerii, atunci daca s-ar pune problema de supravietuire?… Ma si vad friptura!...:)) Rad a durere….
Incredere… Eu, una, am devenit atat de deficitara la acest capitol!… Cum sa nu iti fie teama sa iti arunci inima peste zid? Daca sunt caini de partea cealalta? Iti e teama sa te arunci in bratele celor care te cheama, ca nu cumva sa se dea la o parte si sa iti prilejuiasca o izbire de ciment!... N-ar fi prima data!…
Da, e adevarat ca e mai usor sa stam in fata altor vieti ca judecatori. Cu putina onestitate, cred ca putem vedea si recunoaste ca si in sufletul nostru se imputineaza pe zi ce trece acel frumos, acea bunatate… Putem vedea cum creste suspiciunea ce desparte…
Sheela, macar in bratele tale vreau sa ma simt in siguranta, vreau sa simt caldura de cuib… Da, poate ca sunt si incapatanata si ma ranesc singura, dar vreau sa stiu ca pot veni la tine, fara sa aud expresii de genul: „De ce nu m-ai ascultat?”, „Ti-am spus eu!”. Si daca vin la tine ca un pui cu aripile frante si ranit, sa stiu ca tu o sa ma tii in brate si o sa faci in asa fel incat sa ma vindec. Mi-e frig… Vreau la caldurica… Stiai ca un barbat trebui sa fie si afectuos ca o mamica? Ei, daca nu stiai, ti-am spus eu acum! Daaaaa…. Si tu trebuie sa ma asculti! Da? Sunt un puiut tristut, ranit si prigonit… De nimeni nu-s iubit… :(( Auzi, sa ii bati pe toti cei care ma ranesc! …Glumesc! Stiu ca exista pe lumea asta si iertare, dar cred ca ai dreptate; a ierta nu inseamna ca trebuie sa te expui in continuare… Si asta o sa fac! Nu stiu cum… oi vedea eu…
…Of, Doamne, adu in viata noastra candoarea din copilarie si toarna-ne in inimi macar un strop de vesnicie!... Macar putin din marea Ta iubire!...
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el