…Intelege si alege fiecare ce vrea…ca, oricum, o sa se intample asa!...
Exista undeva pe acest pamant o insecta numita gandacel auriu... Dragut nume! Dar ce face acest gandacel nu e deloc dragut! Ca minunea asta de insecta face - fara sa stie sarmana! - mult rau. Se duce pe capul unor furnici si furnicile il primesc cu drag! Ca secreta acest gandacel un lichid care le innebuneste pe harnicutele insecte. Si odata cu aparitia dragalasei vietati, viata musuroiului e intoarsa pe dos. Furnicile cumpatate si harnice uita de orice activitate serioasa si nu mai au alta grija decat sa ingrijeasca de vizitatorul acesta care, la randul lui, le da si el portia de drog. Uitata e si matca, uitati sunt si puii, iar puii care au apucat sa iasa si sa isi vada singuri de nevoi pasesc repede pe urmele celor mari... Si uite asa merg lucrurile pana cand viata musuroiului se duce de ruina... Si atunci gandacelul magic pleaca sa caute alt musuroi! Ce-i pasa lui!... Cam asa e si cu viata noastra... Ca traiesc unii oameni linistiti si stiu bine ce trebuie sa faca - "asta da, asta ba" - si isi vad de activitatile lor, cumpatati, nezdruncinati...pana-ntr-o zi! Pana cand apare ceva nou, ciudat si placut in viata lor. Si, atunci, mintile si vietile acestor oameni o iau razna... Le place ce au simtit si se intorc mereu... mai vor...devin dependenti. Si ajung sa faca ce nici nu le trecuse prin cap altadata ca ar fi in stare sa faca... Isi uita si datoriile si juramintele… Si se poate ca acest gandacel sa fie un vis sau un sentiment sau cine mai stie ce poate sa apara in inima asta a omului, ceva pe care il alimenteaza, ca sa se poata bucura de drog… Si bietii oameni incep prin a se distruge in acest fel. Problema e ca nu isi fac doar lor rau… Ca nimeni nu traieste singur, chiar daca, poate, in inima lui, asa se simte. Si, daca pe tine te-a lovit nebunia, sufera si cel de langa tine! Poate cineva din familie, poate prieteni… Ca mai e vorba si de puterea exemplului… Se poate ca damblaua mea sa nenoroceasca multi oameni, chiar daca eu nu sunt constient sau nu imi pasa de asta!... Poate ca ar spune cineva ca furnicile nu-s vinovate, dupa cum nici gandacelul nu e! Vinovat e cine le-a conceput: Dumnezeu sau mama natura! Daca poti sa spui asta in cazul unor insecte, care, sarmanele, nu au decat instincte, nu cred ca poti sa faci aceasta afirmatie si in dreptul oamenilor; carora Dumnezeu sau mama natura le-a dat ratiune, posibilitatea de a alege. Si au oamenii toate acestea in acel organ numit creier. Dar ratiunea pare sclavie si de ce sa fii sclav ca si furnicile, cand poti sa te bucuri de senzatii dulci, nestiute pana atunci? Si se intampla si in familia aceasta a organelor ca si in cea a insectelor, ca ajunge creierul sclav altor organe… Si mintile si vietile unor oameni altadata linistiti, altadata cumpatati o iau la vale… Nu singure…
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el