Zarea se innoureaza.de sus incep a cadea omaturi, involburindu-se ca nebune pe fata pamintului, acoperindu-l, pricinuindu-i dureri, inghetindu-l, si abia ieri era ca in plina primavara.M-ai intrebat daca simt venirea ei. Cum sa nu? Am simtit venirea unui anotimp, care, cu cununi impletite din flori de tei, ne-a legat (fie si temporar) cararile? Nu stiu cum tu, dar eu m-am simtit fericita, ba chiar risc a spune, nebuna de fericire. Pentru mine nu costa nimic, absolut nimic; eram noi doi, rupti de realitate, plutind in purele sfere ale vesniciei, innotind prin pulbera stelara .Eternitatea vietii omenesti disparuse undeva, dupa dureri si suferinti, in timp ce noi, dincolo de toate acestea, ne plimbam prin eternitate. Imi erai drag, si atita tot. Ma simteam fericita nu-ti ceream mai mult nimic ,absolut nimic,ci ma staruiam sa te fac si pe tine fericit. Iarta-ma daca uneori nu mi-a reusit si te-am facut sa suferi,sincer nu am dorit-o. De atitea ori am vrut sa-ti spun ca te iubesc ,dar n-am facut-o. De ce? Nici eu nu mai stiu...
De-ai sti de cite ori ma surprind gindindu-ma la tine. Atitea rinduri ti-am dedicat ,dar tu nici nu banuiesti de existenta lor! Cu toate ca nu stiu cind te voi vedea,nu stiu de unde vii si unde pleci,totusi viata mea are un sens cu tine...pentru ca existi tu! Ninge.... Fluturii albi raspindesc fiori de gheata in jur.
In acest cadru natural doar drumul nostru sta inghetat ,cu amintirile de asta vara ,cind doi oameni,un baiat si o fata ,in care viata lor lovise in felul ei ,diferit,se intilnise ,imbatati de dragoste si de mireasma teilor in floare... Timpul petrecut impreuna mi se paruse scurt,dureros de scurt,iar norii negri veneau obraznici penru a ne imprastia ,pentru a ne trimite pe fiecare in drumul sau,ducind pe umeri povara unei dulci amintiri.
„Drumul nostru” ne-a mai vazut inca de multe ori ,si atit de mult se deprinse el cu noi ,incit absenata-ne indelungata incepea sa-l deranjeze. Se bucura nespus cind ne vedea venind din nou la el:se bucara ,caci ii incredintam taina noastra ,taina unei mari iubiri pamintesti,care se lupta ,cautind sa iasa invingatoare in vesnicul duel.
Ninge ... Viscolul framinta lumea ,iar in sufletul meu e senin si liniste,pentru ca te am pe tine.
Astept primavara si astept sa te revad. Asa cum erai,cu chipul cu care ma ocroteai. Iar de sus sa ne ninga cu pulbere stelare si florile teiului,.acoperind cu praf marunt indispus.
Ce ti s-a intimplat? Nu am avut curajul sa te intreb. Dar orice ti s-ar intimpla sa stii ca eu voi fi mereu alaturi de tine si voi continua sa te iubesc asa cum esti,cu toate ajunsurile si neajunsurile omenesti. Te voi iubi precum esti,caci pentru mine esti unicul,cel carui i-am dat in stapinire inima cu toate sentimentele pure ,pe care le poate avea inima unei fete de virsta mea.
Te-am cunoscut si m-ai reintors la viata :am inceput sa sper ,sa visez ,sa traiesc si sa te iubesc multumindu-I Domnului ca mi te-a dat. Imi intinzi mina si ma ajuti sa ma ridic cind mi-e greu si cad,gindul ca existi ma face capabila sa creez lucruri la care nu m-as fi gindit vreodata sa le pot creea. Iti dai seama ce insemni tu pentru mine?
Iti pare ca nu poate fi adevarat? Niciodata adevarul sa nu-ti para ireal.niciodata! in acelasi timp inteleg prea bine ca nu putem fi impreuna. Pentru ca asa e in lume – totul e in jumatate ,chiar si fericirea. In afara suferintei existenta nu se poate concepe,nu formeaza un tot intreg.
Fiind al meu totdeuna ,nu-mi vei apartine niciodata. Din nou invoc viata,care se poarta hoteste cu noi si zice :sa nu ne multumim cu cu putinul ce ni-l da ea , ci sa-i luam cit ne simtim in stare. In numele fericirei noastre pamintesti.scurtei noastre fericiri terestre.
Ninge ... Fulgii au devenit mari ,grei umezi ,cad pe pamint si se topesc transformindu-se in pucaturi de apa,semn ca primavara e aproape...
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el