Copilaria este un miniparadis pierdut pe care omul matur spera sa il regaseasca in lumea de dincolo. Pana atunci, spera sa aiba un colt din el aici…
...Sheela, m-am saturat de lumea asta plina de calculatoare, cu o singuratate atat de apasatoare!
…Iti mai aduci aminte, Sheela, de acele zile in care ne-am promis sa ne bucuram de lucrurile „marunte” si ignorate ale vietii? Imi amintesc – si sper sa nu uit- cum m-ai ajutat in perioada aceea, sfatuindu-ma si invatandu-ma sa privesc la flori si la nori… Mi-e dor de zile ca acelea – minus durerea din ele!
Sheela, hai sa nu mai lasam viata sa ne sufoce. Viata e ca aerul – are si noxe; dar depinde si de tine ce aer vrei sa respiri! Hai sa ne bucuram unul de celalalt si de multe alte lucruri pe care ne-am obisnuit sa le ignoram! Sa nu mai lasam ispita haina sa ne instraineze! Prietenii invata sa imparta fara sa se desparta!
Tu nu vezi ca nu mai avem rabdare nici sa gandim? Intotdeauna ne grabim, suntem mereu in trecere – macar cu mintea – de la una la alta! Boala zilelor noastre!... A omului mereu grabit pentru ca e pus pe capatuit! A omului care isi numara orele de munca , proprietatile si, uneori, si indatoririle, dar uita sa isi numere zilele!… Sau care se teme de moarte, dar a uitat sa se teama … de ceea ce desparte!
Sheela, as vrea sa umblam prin soare – dar sa nu arda prea tare!-, sa ne bucuram de vant, sa radem plangand, sarind prin ploaie, sa ne bucuram vara de praf si iarna sa adormim in miros de lemn ars!
Tu stii, Sheela, cat imi doresc o casa, poate chiar putin mai retrasa… Cat imi doresc sa simt miros de iarba cosita, sa vad ploaia cum uda pamantul, nu asfaltul, sa aud multi greieri, multe pasari, sa vad multe stele, pisici, catei, copii jucandu-se cu ei… Sheela!...cred ca m-am ratacit in timp!...
Sheela, Sheela … poate mi-e dor de cer…imi vine sa plang!
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el