”Imi doresc atat de mult sa fiu cu tine… te iubesc te vreau si tot sufletul meu e al tau. Iarta-ma daca poti. Sufletul imi plange. Te iubesc enorm.” Acestea au fost cuvintele tale intr-un mesaj trimis pe 7 martie. A trecut o saptamana de atunci si incerc sa ma opresc din a tot citi acest mesaj. Oare ce s-a schimbat atat de mult in asa putin timp este intrebarea ce imi sfasie trupul. Lacrimile imi strabat in acest moment obrajii… incet incet ele ajung intre buze si… te simt prin ele. Ma intind pe pat, poate poate somnul ma va cuprinde si cu un urias noroc poate as ramane legat la lumea de vis pe care mi-o pot creea de la inceput. Am gresit cand m-am gandit la asta pentru ca perna si asternuturile poarta inca mirosul trupului tau; tavanul complet alb se stramba formand cuvantul “fraere”, iar praful nu mai vrea sa se depuna acolo unde trupul tau a atins, numai vrea sa se depuna pe amintirea ta. Ametit si dezorientat ma intreb ce mai caut aici, pe pamant, pentru ce dracu mai traiesc. Ma ridic usor din pat dar simt ca picioarele nu ma mai ajuta, mainile imi tremura iar lacrimile de mult numai pot fi oprite. Parca tot trupul imi reproseaza faptul ca nu am stiut sa pastrez langa mine singurul motiv pentru care traiesc. Parca tot trupul imi spune ca numai am nevoie de el pentru ca nu mai am pentru ce trai. Ma sprijin de dulap in incercarea disperata de a ma dezmetici, de a gasi puterea sa merg inainte... mi s-a parut pentru o clipa ca am gasit acea cale, asa ca am luat un curs in mana insa in loc de formule a cazut din el doar clipe, momente pe care le credeam vesnice, a cazut fericirea pe care am sfidato atata timp, au cazut imagini in care eram doar eu... tu... si marea. Ah, imi vine sa urlu de durere. Am iubit enorm, am iubit si nu mi-am dat seama de acest lucru. Consider ca viata se termina atunci cand iubirea nu mai exista pentru ca ce rost mai are viata fara acest sentiment? Dar la naiba cu viata. Ea nu stia ca eu inca iubesc, nu stia ca iubirea mea va fi mereu cea mai frumoasa din lume, nu stia ca fata pe care o iubesc esti tu? Privesc stupefiat aceste poze si simt cum inima mi se strange si este gata sa se rupa de atata durere. Stau si privesc printre lacrimi acele poze si ma intreb din nou ce a putut sa se schimbe din toate acele cuvinte? Ce? Si gasesc un raspuns. Aceste cuvinte acum vin de la mine catre tine. Poate nu mai inseamna nimic sau poate ca inseamna totul. Te ador mai mult decat orice in lumea asta. Te voi iubi atata timp cat Dumnezeu ma va lasa sa traiesc, te voi iubi cu tot trupul si sufletul meu pentru ca acestea tanjesc dupa tine, iar fara trupul si sufletul tau ele nu pot concepe viata, nu pot concepe un viitor.
Nu am cuvinte pentru a-ti spune cat de enorm eu te iubesc. Vreau sa ma crezi ca fara tine eu nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa traiesc. Doar pe tine te voi iubi mereu, nu va exista niciodata o fata care sa te depaseasca. Imi vin acum in minte cu o viteza ametitoare toate momentele in care indiferenta mea te-a facut sa plangi, te-a facut sa suferi, te-a facut sa te indoiesti de iubirea noastra. Nu am vazut cat de mult te fac sa suferi... Eram orb si mult prea orgolios ca sa mai las de la mine. Acum este randul meu sa zic Iarta-ma daca poti. Nu vreau sa stiu decat ca esti din nou a mea, vreau sa te sarut si sa te strang in brate mereu si mereu. Vreau sa-ti sarut intreg corpul si vreau sa fac dragoste cu tine. Vreau sa te iubesc si sa-ti demonstrez ca iti merit dragostea. Vreau sa-mi acorzi a mia sansa pentru ati demonstra ca in relatia noastra poate pentru prima data partile frumoase le pot depasi pe cele urate. Te rog sa-mi dai aceasta sansa. Te voi iubi si te voi pretui mereu daca ma vei putea ierta.
As vrea sa fac totul pentru noi. Iarta-ma si pentru lipsa de inspiratie in sensul ca nu mai stiu ce as putea face pentru a salva relatia noastra. Am scris acest bilet ca o ultima solutie, nu stiu ce as putea face mai mult. Sau poate ca stiu… as veni la tine cu un buchet mare de trandafiri si te-as ruga sa ma ierti pentru ca tu esti viata mea, pentru ca datorita tie am un echilibru in ceea ce fac. Cu siguranta as putea face si asta insa doar in cazul in care eram sigur de faptul ca inca ma mai iubesti. Te rog sa nu ma acuzi iar de neincredere. Este incertitudine. Manu, orice imi spui devine adevar si numai adevar, am incredere deplina in tine din punctul asta de vedere, am avut intotdeauna. Gandurile negre le-am avut din cauza tacerii, as vrea ca inainte de iubiti sa fim prieteni sau cel putin asta am vrut. Vreau sa vorbesc cu iubita mea fara retinere despre vietile noastre... atata tot.
Mai am o ultima mare dorinta la tine si te implor sa mi-o respecti, te rog din tot sufletul. Daca despartirea noastra a insemnat strict ceea ce am vorbit atunci eu te implor sa ma ierti si sa-mi mai dai o sansa pentru ca prin aceasta cearta m-ai schimbat total, te rog sa ma crezi. Insa daca aceasta despartire a insemnat mai mult de atat (adica acele lucruri peste care eu nu as putea sa trec) te implor din nou sa nu ma mai contactezi niciodata. Repet ca nu vreau ca asta sa para neincredere din partea mea. Din contra, daca ma vei ierta si te vei intorce la mine vei avea parte de toata increderea mea. Insa te rog din suflet sa te intorci doar daca mai crezi in NOI.
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el