Cât de mult eu te iubesc, femeie...Mi-e dor de tine, fetiºcanã dulce ºi drãguþã...Sunt nebun dupã tine...Din clipa în care m-am nãscut pânã acum te-am visat pe tine, prima mea dragoste, întâiul meu amor...Te-ai numit pe rând Lilith, Shehina, Eva, Alfa ºi Omega...Acum nu-þi mai cunosc numele, nu te mai cunosc, femeie...Trãiesc fãrã tine, cu tine, prin tine ºi alãturi de sine...Nu-mi eºti alãturi, nu-mi eºti aproape, dar te iubesc, inocentã femeie...Pãrul tãu de mister, privirea ta din lumina soarelui arzând, mâina ta telepaticã care mã apropie...zi de zi, an de an, mileniu atemporal...Eºti famme D"Arc, Marea Inchizitoare, Lira lui Dante, Electra hegelianã, Veronica eminescianã...Femeia de ieri, femeie de azi,...de ce nu m-ai nãscut...Inima mea s-a deschis, templul meu s-a închis, nu de ador pe tine, zeiþã platonicã...Vine timpul când eu voi dispare, spune-mi, marea mea Mamã, de ce mor femeile?...De ce iubesc aceeaºi unicã ºi infidelã, femeie?...Nu mã sãruþi de adio, poate nici nu-þi pasã, dar nu sunt din lut, nu sunt din fier sau ghiaþã,...nu sunt o pãpuºã în mâinile tale, dacã îmi scoþi inima din piept...STRIG...ºi mã doare... Nebunia mea nu mai are limite, te iubesc pânã la cer, pânã în al nopþii mister...Nu ºtiu de ce te iubesc, femeie...poate e vreun vechi blestem de la toate celelalte iubite pe care le-am pãrãsit, le-am iubit, le-am uitat, le-am ignorat...Pe stradã le-am întors spatele, sufletul meu îi era silã, de atâta dragoste cu sila...Palmele lor peste faþã le simt, atât de reci, atât de moi, atât de feminine...Blestemele care le curgeau din gurã le aud ºi acum, dar ce-mi pasã mie, deja sunt mort ºi din nou mort...Lacrimile lor mã sufocã, atâtea ape, Doamne, nu mai gãsesc un loc uscat...Le uram, sãrutul rebel ºi atât de lung, când se termina, acest nesãrut afemeiat?...Cuvintele lor îmi cãdeau grele, ele doream copii, eu le detestam copiile lor infidele, veºnic eoliene...Mi-ai sãpat adânc în inimã, nu m-ai gãsit, eram mort demult...Ce sa-i faci, femeie...iar m-ai omorât...Calc peste tine, ca peste o grãmadã de pãmânt ºi merg mai departe...De ce mai minþit femeie, nu era mai bine sã-mi spui adevãrul gol ºi fãrã valoare?...De ce mi-ai dezamãgit încrederea, nu era mai bine, sã mã loveºti cu dulceaþã?...Atâta poþi femeie, sã-mi împingi cuþitul în inimã, sã-l rãsuceºti ºi sã mã împingi în groapã?...Doar atât, ce puþin, cãci azi m-ai fãcut nemuritor...Din cauza ta nu mai pot sã mor, nu þi-a fost îndeajuns cã mi-ai luat totul, a trebuit sã-mi furi ºi moartea...somnul meu de veci, în care nu eºti tu...Mi-ai luat viaþa, iubirea, inima, mintea, sufletul, banii, casa, copiii, trupul, inelul de pe mâinã ºi orice lucru pe care ºi l-am dat sã scap de tine, femeie de mâine...Mã loveºti cu geanta în cap, mã întrebi unde am fost pânã acum, mã acuzi de târfele mele inexistente, cã sunt un beþiv ºi o târâturã..., dar sunt prea obosit ca sã-þi mai rãspund...Dorm în pivniþã pe o canapea udã ºi murdarã, ftizia a ajuns în faza a treia...degrabã voi muri...Nu-mi oferi nimic, sunt o unealtã a poftelor tale demente, nu-mi dai sã mãnânc, hainele mele sunt aºa de murdare, mã alungi afarã din casa mea ca pe un câine, iar tu serveºti ceai ºi bârfeºti cu prietenele tale anormale...Îþi aduci amanþi în patul nostru sfânt, nu mai ai ruºine, îmi spui sã închid uºa...ºi sã plec...Îmi cumperi un pistol...ºi zici: "Împuºcã-te, prostule!...ªi scapã lumea de o râie ca tine..."...Sunt rãstignit, îmi duc crucea cât pot de bine, cad ºi nimeni nu mã ajutã...Mi-ai avortat copiii, crezi cã o sã te iert, femeie?...Atât de mult mã doare, suferinþa mea nu are limite,... încât nu mai ºtiu dacã sã mai cred în tine, femeie...Lacrimi îmi sunt bãuturã ºi iatã mi-ai pus fiere în oþet..., mi-ai dat sã beau...vomit, vomit iubirea ta...Nu mi-o bãga pe gât, nu mai doresc iubirea cu de-a sila...Astãzi am întâlnit o altã femeie, ea se roagã pentru mine, are grijã de mine...Ca o samariteancã sse apropie de mine, îmi unge rãnile...Îmi sãrutã lacrimile, îmi apropie inima mea de a ei...Mi se pare cã delirez sau cã visez cel mai frumos vis din toate visele...O privesc ºi încet o ador aºa cum nu mai iubit pe nimeni...Aº vrea sã-i spun cã celelalte 367 de femei din viaþa mea nu au însemnat nimic, dar nu ar fi o prea mare minciunã?...Încet încerc sã-i zic cã îmi pare de lacrimile ce au cãzut pe chipul, de rãnile din inimã, de dezamãgirile provocate de mine...Însã tumoarea e în ultima fazã...Tumoarea iubirii...Mai am câteva zile ºi voi muri în sfârºit...La cãpãtâiul meu frumos adormit, va þine lumânarea ea...Sufletul meu spre ceruri pleacã lin ...lãsând în urmã o dragoste eternã...cu faþã de lut, cu mâini neatinse, cu privirea timidã ºi cu...Inima frântã...Fetiþo, nu te mai juca cu dragostea mea,...lasã-mã sã te iubesc aºa cum nimeni nu a fãcut-o pânã acum ºi nu o va face...IUBEªTE-MÃ, FEMEIE...
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el