…pe fereastra camerei mele bate o lumina pala,a unei luni slabita de negrul norilor,si ca si mine se joaca de-a vtati ascunselea cu soarele, se priveste cu el,sarutându-se doar la pus si rasarit …la prima lacrima a lunii se naste luceafarul,iar apoi se pierde sirul… gândurile mele sunt ca liliecii,se tem de soare,iar noaptea câteodataa ies la vânatoare de stafii,stafii ale amintirilor,dar niciodata nu iau forma ca sa ajunga la soare,nici macar ca o soapta a marii in apus…sentimentele mele apasa ca norii..din cirrus în cummulo-nimbus,dar nu vor sa ude pamântul …inima noastra..fiecare culoare ce o naste apusul sau rasaritul,acel rosu aprins sau dulce portocaliu e focul inimii mele care atinge soarele…asa invii in fiecare seara,iar dimineata imi chem lacrimile din toate colturile ,si plec,rugându-ma la Dumnezeu sa-mi mai dea o seara sa te sarut…si înca una…si înca una…as putea trai la infinit asa,numai sperând ca poate o eclipsa te va fura si mi te va aduce…daca înca nu ai înteles ,aceasta este povestea mea,iar tu..tu esti soarele,ceva de neatins,iar dacs nu stii înca cât te iubesc..priveste cerul învaluit în noapte…
Cateva secunde , si parca toata greutatea cerului ar fi picat pe mine… m-am privit pentru o clipa in ochii oamenilor ca intr-o oglinda,si nu stiu de ce,ceva cald imi incalzea obrajii. Am realizat ca ma taiasem in cioburile din ochii oamenilor,cuvinte si sentimente aruncate fara reguli, si nu mai imi gaseam locul…
] Am privit azi,am privit maine,poimaine o imagine mai deformata,o oglinda mai prafuita ,alta de cristal,atunci…acum am realizat ca priveam in sufletele oamenilor.Am vazut o zgarietura pe care o facusem acum cateva zile,mai in spate cineva inca sangera, ciudat,totul s-a rupt,intuneric ,si numai o voce…constiinta,proces cu mine.Lasasem pentru cateva clipe pe usa de la intrare scris "Inventar…",aveam o lupta cu ceva,ceva ce stiam deja a fi adevarat.Cuvintele,sub greul lor ma plec,caci am omorat atat de mult…si la fiecare pas am lasat cioburile unei inimi.
Acuzatie:crima cu premeditare. Condamnat de propria mea imagine,am realizat ca nu ma mai uitasem de mult in mine,ma rezumam in a clasa subiectii si in a dezgropa gunoiul. Un praf de amintiri,un praf de greseli si cuvinte,imi acoperisera constiinta,acum parca revoltata.
Ma uitam la mine din alb,in gri pana la negru,si nu mai suportam mirosul de prejudecati. M-am oglindit in mine si cu fiecare minut mai aruncam o masca,ciudat…cat de relativa era acum realitatea,si ma privea in ochi,oare d'asta ma ardeau asa?
M-am ascuns dupa "constiinta problema personala",dar inca nu se terminase lupta,de fapt ignoranta nu ma lasa sa vad ca am pierdut de mult…declarat cauza pierduta de propriul eu!
3…2…1…cineva numara,si dintr-o data totul s-a luminat,atatea oglinzi in jurul meu,si in ele eram …eu,aceeasi imagine in fiecare,si aceeasi caldura de la inceput imi ardea obrajii… Pe usa de afara scria"marfa noua:reducere 20%",fusese un vis sau constiinta ma rapise pentru cateva momente?...
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el