Ce vreau sa-ti spun acum la despartire…totul si nimic…oricum pentru tine nu stiu daca mai conteaza sau ce mai conteaza…poate ca ai avut dreptate ca totul nu este decat desertaciune…Insa asa suntem construiti noi oamenii, probabil ca asta e misiunea pe care o avem aici pe Pamant…sa speram, sa visam, sa Traim. Viata e ceva unic, asa buna sau rea cum este. Sunt multe lucruri pe care nu le putem intelege si pe care de fapt nici nu trebuie sa le intelegem, ci doar sa le traim. Numai ca fiecare traieste altfel, unii mai intens, altii mai putin intens si altii deloc...si nu suntem noi oamenii in stare sa-i judecam pentru asta. Oricum fiecare va plati candva pentru faptele sale bune sau mai putin bune. Pentru mine nu conteaza cat o sa traiesc ci cat de intens traiesc. Poate ca o fi un blestem…sau de ce nu o binecuvantare …niciodata nu am putut sa fac lucrurile pe jumatate, in orice m-am implicat am pus mult, mult suflet, am incercat sa dau tot ce am avut mai bun in mine, indiferent daca a fost vorba de sentimente, de lucruri importante pe care le-am facut sau de cele mai banale. Intodeauna am simtit totul cu asa o intensitate de mare, ca de multe ori ajungeam sa tresalt de fericire numai la vederea unui camp cu flori, a unei ganganii minuscule, a unui rau, a unui copac inflorit…poate ca-ti pare ca nu sunt normala, dar ce sa fac, asa sunt eu. Nu vreau acuma sa ma explic, sa te fac sa intelegi despre mine lucruri care nu se vad, vreau doar sa te ajut sa ma cunosti mai bine ca sa ma poti ierta. Da , … am spus bine…sa ma poti ierta pentru ca te-am facut sa ma simti ca pe o povara. Nu am avut nici o clipa in gand lucrul asta, dar daca s-a intamplat…imi pare sincer rau si cred ca, daca acum iti vine greu s-o faci poate cu timpul o sa reusesti. Oricat de intelept ai fii, nu incerca sa judeci oamenii… fiecare om e unic in felul sau si intelege sa-si traiasca viata asa cum considera el, bineinteles fara a impovara pe altii. Sincer imi pare rau ca nu te-am inteles , ca te-am ranit ... iarta-ma... si-ti spun lucrul asta din suflet. Nu te acuz ca poate uneori mi-ai dat sperante desarte, pentru ca asa am simtit lucruri pe care altfel nu le-as fi cunoscut poate niciodata...Tare mult as vrea sa stiu ce se ascunde cu adevara in sufletul tau, dar oricum asta nu mai conteaza.... Tot ce se afla imprejurul nostru inseamna viata ... oameni, flori, animale, trairi intense sau mai putin intense….numai ca toate au un rost, un inteles...omul este dator numai sa-l caute si sa-l descopere, daca vrea sa traiasca intr-adevar. Nimic din ceea ce ni se intampla, nimic din ceea ce traim, simtim, nu e numai asa, o intamplare. Totul face parte din viata si noi trebuie s-o traim asa cum ni s-a dat, sa invatam din orice lucru ce ni se intampla cate ceva. Chiar daca poate ai facut o greseala candva, esti dator sa inveti ceva din asta pentru a nu o mai repeta…Lumea in care traim e astfel facuta ca intr-o clipa ate poti ridica la cer iar in secunda urmatoare sa te gasesti in centrul Pamantului. Ea nu are inceput si nici sfarsit…chiar daca uneori poate credem noi ca e sfarsitul, intotdeauna gasim in noi puterea de a ne ridica si de a merge mai departe . Oricat am suferi de mult la un moment dat pentru ca cineva ne-a ranit, ne dam seama intr-un tarziu ca pana nu iertam nu ne putem elibera de suferinta. Poti sa ma judeci in ce fel vrei…ca sunt o femeie usoara, ca sa nu spun altfel…ca sunt obsedata, proasta sau mai stiu eu cum, incearca sa vezi intai daca nu cumva aceleasi greseli se afla si in viata ta si abia apoi arunca piatra…Eu una nu ma simt vinovata…ceea ce am simtit, simt si voi simti in viitor, sunt lucruri numai ale mele, secretele mele daca pot sa spun asa si care pana acum nu m-au impiedicat in nici un fel sa fac ceea ce trebuie sa fac pentru copilul meu si pentru casa mea. Intodeauna am incercat sa ma achit cat mai bine de aceste sarcini, atata cat mi-a stat in putere si fara falsa modestie cred ca am si reusit. Nici macar nu mi-am pus problema sa destram casnicia cuiva. Eu cred ca din tot ce se intampla, din toata zbaterea asta pe care suntem nevoiti s-o suportam pentru a trai si a ne achita de sarcini, nu ramanem pentru noi decat cu ceea ce avem cu adevarat in suflet…asta e adevarata noastra avere. N-o sa incep din nou sa-ti spun ce simt…sa ma lamentez. Asta chiar ca de acum inainte va fi numai problema mea…nu vreau sa mai impovarez pe nimeni cu prostiile mele…Inca o data te rog sa ma ierti pentru necazurile pe care ti le-am pricinuit prin faptul ca te-am iubit…te rog sa-ti continui viata alaturi de familia ta, sa fii fericit. UITA-MA SI IARTA-MA!!!
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el