Pentru dragostea mea...
Nu stiu ce m`a facut sa scriu aceasta scrisoare...Poate focul care il port in suflet,poate chinul meu care simt ca ma trage in jos clipa de clipa si ma duce in neantul disperarii...Poate doar faptul ca nu am cui impartasi suferinta mea,pt ca simt ca nimeni nu ma intelege...
Poate este ciudat,dar desi te am,totusi te`am pierdut...nu stiu cand s`a intamplat asta si de ce...Poate nu sunt demna de o dragoste atat de mare cum este asta care o simt acum pentru tine...Pentru ca tu esti marea mea dragoste...
De cateva zile am incetat sa mai sper...Am incetat sa sper ca iti vei reveni si vom avea o relatie normala...Nu mai am lacrimi sa plang,nu mai am putere sa sufar,nu mai am vointa de a duce povara unui asemenea sentiment cum este "iubirea"...Ma complac in situatie...Incerc doar sa te uit,sa`mi omor sentimentele...ca sa te pot parasi...va fi greu dar poate voi reusi...pentru ca am ajuns din om neom.
De fiecare data cand ma faceai sa sufar strangeam perna in brate puneam mana pe locul gol din pat in care trebuia sa fii tu,dar erai plecat cu "baietii" si nu imi raspundeai la telefon si simteam ca o sa mor de atata durere,ca mi se rupe inima in mii de bucati...Nu stiu ce am facut sa merit asta,nu stiu ce am facut sa merit atatea minciuni,atata nepasare,atatea amenintari,batai si injuraturi...
Am vrut sa te parasesc de atatea ori dar nu am reusit...Nu am putut...de fiecare data cand plecam si tu incepeai sa te alinti la telefon ca un copil care isi doreste o jucarie,nu puteam sa raman indiferenta,nu puteam sa nu ma intorc...Sinteam ca ai nevoie de mine,ca ma iubesti,desi apoi realizam a nu stiu cata oara ca m`ai amagit din nou...ca de fapt sunt doar un capriciu pentru tine...
Imi aduc aminte prima saptamana...era atat de frumos...simtea ca plutesc...nimeni nu mai era ca mine...ca tine...ca noi...era ceva Perfect,Sublim,Era deja Dragostea care inflorise in inima mea...
Ai stiut cum sa ma cuceresti,ai stiut cum sa faci sa devi singurul su TOTUL pentru mine,m`ai facut sa ma simt unica,iubita respectata,ca o mica printesa a inimii tale...Nici acum nu stiu daca a fost ceva adevarat sau doar o iluzie...acum imi spui ca ma iubesti doar cateodata cand facem dragoste(sau sex cum vrei tu sa`i spui).Am fost ceva pentru tine atata timp cat am fost departe,cat timp ai simtit ca nu iti apartin in totalitate...In momentul cand am venit din Italia(3 saptamani in care am suferit ca un caine de dorul tau) si ne`am mutat impreuna,si ti`am daruit Totul,te`ai schimbat...Totul s`a dovedit a fi doar o minciuna,o simpla iluzie...Poate am gresit cand am plecat...sau poate am gresit cand m`am intors la tine ...Nu stiu,acum regretele sunt tardive,si singura care sufera sunt eu...Am sperat mereu ca o sa fie bine,ca totul va reveni la normal,ai zile in care imi redai speranta,in care ma faci sa simt ca poate totusi...voi fi fericita...
Am fost la o femeie(fara ca tu sa stii) care stie sa ghiceasca...Si mi`a spus ca mi`am intalnit soarta si sa am rabdare ca voi fi fericita...Au trecut cateva luni...unde este Fericirea?
Nu inteleg,daca vroiai sa iti bati joc de cineva de ce nu ai ales pe cineva mai matur?De ce pe mine?Sunt prea mica sa ma ranesti atat de tare?Cat crezi ca voi mai rezista?Tu stii de cate ori am vrut sa inchei pactul cu viata si sa renunt la tot?Tu stii?Am trecut prin prea multe pana sa te cunosc pe tine ca sa mai suport si lovitura asta...Prea multe promisiuni si vorbe in vant mi`ai facut...Eu te`am crezut cu inocenta varstei de 20 de ani ca sunt marea ta iubire ca vrei sa fim fericiti pana la adanci batraneti,mai ales ca tu m`ai facut sa simt ce nu mai simtitsem niciodata,fiorul acela de nebunie care te`a facut sa devii aerul meu,ratiunea mea de a trai...dar la ce bun sa mai traiesc daca eu traiesc doar pentru a iubi un suflet de gheata?De ce sa mai traiesc doar pentru a plange si a te face fericit cu lacrimile mele?Oare chiar nu meritam ceva mai mult in viata decat asta?De ce m`a pedepsit dumnezeu atat de cumplit?Ca doar nu am facut rau nimanui ca sa sufar in halul asta?De ce?De ce nu pot sa te las si sa plec?De ce trebuie sa fiu acuzata ca sunt o "zdreanta" care te inseala cand dumnezeu mi`e martor ca nu mi`am aruncat nici privirea catre alt barbat?Si asta pentru ce?Pentru ca am descoperit ca tu ma inselai de fapt...De ce totul se intoarce impotriva mea?
Iubirea mea chiar nu iti este mila de mine?Chiar nu vrei sa fie bine intre noi?Chiar iti face placere sa imi provoci suferinta?Momentan nu mai cred in nimic...Nu mai am speranta de nimic...NU`mi mai doresc nimic...Fie ce o vrea dumnezeu,pentru ca eu am gresit mult,am gresit ca m`am indragostit de tine,nu meritai...
O "zdreanta" care te iubeste
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el