POVESTE FARA SFARSIT
Cuvinte sunt destule
Nici unul de ajuns
Sa prinda in capcana-i
Acel temei ascuns
Al focului ce arde
In suflet, chinuit,
Cand nu stii ce-i mai bine:
Iubesti ori esti iubit?
Iubeste, spune soarele,
Amant de raze plin,
Iubirea e icoana
La care eu ma-nchin
Sa daruiesc iubire-i
Menirea mea si stiu
Ca far-a mea iubire
Pamantu-ar fi pustiu.
Ma bucur de viata
Pe care-o daruiesc,
Traiesc sa dau viata,
Iubesc-Traiesc-Iubesc.
Sa fii iubit minune-i,
Sopteste tainic luna,
Plutind misterioasa
In mantia-i de-argint.
Iubita eu de n-as fi
De-al zilei rege sfant
N-as fi decat o alta
Bucata de pamant
Pe cand asa,-mprumut
Din stralucirea-i calda
Si luminez la randu-mi
Al noptii lung vesmant.
Priveste, ia aminte
La tot ce s-a rostit
Caci soarele si luna
Nicicand s-au despartit,
Chiar de-i separa timpul
In care-au stralucit.
Nu-i dragoste aceea
Ce nu aduce-n urma-i
Un camp de oseminte
Pe sufletul in scrum.
Caci dragostea-i scanteia
Ce-aprinde-n noi lumina
Si ne transforma-n torte
Din noi in noi arzand.
Si chiar de-ar fi sa ardem
De-acum in mii de veacuri
In numele iubirii,
Noi bucurosi vom fi.
Si tot nu pregeta-vom
Sa mergem la-ntalnire
Cu inima deschisa,
La fel ca-n prima zi.
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el