...cu prea mult timp in urma am inceput sa vad ca nu exista o sansa pt mine, apoi am incercat sa-mi conving inima sa te uite...in zadar....apoi intr-o continua suferinta mi-am lasat zilele si noptile sa se scurga in nestire....apoi in fiecare zi imi impuneam sa te uit....apoi incepeam sa cred ca reusesc....apoi te iubeam si mai mult....
...azi parca a inceput alt sfarsit, si iar sper sa fie ultimul din nenumaratele sfarsituri pe care le-am trait pana acum...oare tu intelegi??...intelegi ca deja au trecut prin si pe langa mine atatea sfarsituri incat nu mai stiu cand sa cred si in ce sa cred....ce ai putea sa intelegi de fapt cand nici eu nu mai sunt in stare sa ma vad, sa te vad limpede?...traiesc intr-o lume vesnic adormita sub nori grosi de ceata si singurele clipe de claritate sunt cand iti scapi privirea si asupra mea....atunci pt o fractiune de secunda ceata se risipeste si vad fff clar ca.....te iubesc si....ca te iubesc si ca asta putin conteaza atat pt tine cat si pt restul lumii...numai pt mine conteaza pt ca pe mine ma consuma neincetat, ma doboara clipa de clipa,minut cu minut, ora cu ora, zi dupa zi....
...uneori simt ca ar trebui sa imi cer iertare pt speranta mea natanga, pe care nu o pot contola....pur si simplu nu o pot contola, traieste in mine dar independent de mine...degeaba se spune ca speranta moare ultima....cand iubesti cu adevarat oamenii mor inaintea sperantei...speranta e fara inceput si fara sfarsit...
imi cer iertare pt ochii care te privesc cu tristete, pt buzele care se frang nealintate, pt atingerile fugare si mascate, pt sangele care imi fierbe in vene parca vrand sa te mistuie....pt fiinta mea toata care se hraneste pana si din amintiri atat de prostesti incat ma infioara...
...sunt om si prin urmare gresesc....nu caut scuze, nu are rost as vrea doar sa pot face mai mult decat sa invat sa traiesc cu durerea groaznica pe care o simt, as vrea sa pot spune ca te iubesc si ca asta ma face fericita, nu sa sper ca incet,fara sa simt...o sa reusesc sa renunt...nu am mai spus niciodata, cu atat mai putin nu am mai scris cuiva, in viata asta cel putin, care desi e inca la inceput - 21 de ani mi-ar zice unii e o nimica toata - "te iubesc" tocmai pt ca e ceva prea important ca sa pot abuza, si cu toate astea tie iti spun, chiar daca nu e reciproc, ca te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc...intelege si tine minte cat traiesti ca te iubesc...mai mult nu pot sa iti cer, probabil pt ca m-am obisnuit cu gandul ca mai mult nu ai de unde sa imi dai...pana la urma incet, fara sa simt,fara sa stiu...poate chiar renunt!
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el