Cand ea a murit, mancam intr-un ritm de maraton, incercand sa fiu puternic, sa supravietuiesc, sa trec peste asta. Pana cand sila a fost mai presus de nevoia stomacului. Am amagit pofta aia, aceeasi care ma facea sa vreau, sa traiesc, am amagit-o cu tigari, cu cafea, ca sa nu dorm, ca sa evit cosmarurile si chiar visele frumoase in care aparea ea, scufundata in lumina, stralucitoare si goala, in tonuri de sepia, pozand pentru obiectivul meu mereu flamand. Cu asemenea regim de viata: nicotina, cofeina, nesomn, cine stie ce perforatii ulceroase am acum in loc de stomac. Alcoolul sau drogurile nu-mi faceau nici un bine, sau nu-mi provocau vreo uitare sau neutralitate. Le-am incercat, ce e drept. Am cunoscut baruri, bodegi, colturi de strada cu dealeri negriciosi, cu miscari nepasatoare de palmare a banilor sau a pungutelor cu cocaina. Au ramas doar tigarile. Nu vroiam, nu suportam si nu trebuia sa simt vreun tip de euforie.
.....................
Dar mereu cand mi-a fost frica de ceva n-am scapat. Cea mai mare frica a mea a fost intotdeauna ca o voi pierde.
.....................
Nu am mai dormit din noaptea in care i-am visat fata vanata in sicriu. Nici nu stiu cate nopti au trecut de atunci. Am cazut in letargii fara odihna, in moleseli in care-i rosteam numele. M-am pravalit ca un bustean pe salteaua din coltul camerei, m-am trezit fara sa stiu unde sunt, dar nu am avut somn. Si zgomotele alea de afara care ma inspaimanta, inca mai cred ca va veni cineva sa ma scoata de aici si sa ma duca la nebuni: pocnitori, sfichiuiri de crengi goale de frunze, hamaituri de demoni.
.............
Si punctul final. Acolo unde a murit orice urma de fericire pe care as fi avut sansa sa o traiesc.
.............
2005-10-31
Alte scrisori de dragoste:
Cele mai recente scrisori de dragoste pentru ea si pentru el